Evenimentul Zilei > Social > Operațiunea „Uciderea ţânţarilor” va dura până în octombrie. Reporterul EVZ a participat la un „măcel” nocturn, în Capitală
Operațiunea „Uciderea ţânţarilor” va dura până în octombrie. Reporterul EVZ a participat la un „măcel” nocturn, în Capitală

Operațiunea „Uciderea ţânţarilor” va dura până în octombrie. Reporterul EVZ a participat la un „măcel” nocturn, în Capitală

6 ore în pielea exterminatorului de ţânţari. Atâtea am petrecut, îmbrăcat din cap până în picioare în hainele de un negru ca smoala al celor de la Coral, fi rma de dezinsecţie care acţionează la nivel de Capitală. Credeţi-mă pe cuvânt, nu-i lucru de şagă să stai proţăpit ore întregi, în miez de noapte, în bena unei furgonete şi să manevrezi de zor tunul de căsăpit gângânii cu apucături de vampire.

„Bâz, bââz!”. Pe urmă un „pleosc!” sec, iar la sfârşit, o binecuvântată liniște de vreme ce țânțarul și-a dat obştescul sfârşit spre deplina ta satisfacţie. Asta e prima dintre opţiunile pe care le ai la îndemână atunci când vine vorba despre stârpirea micuţei şi stresantei insecte care îţi dă atâtea bătăi de cap în serile târzii de vară. O a doua, cea de avarie, dar şi cea mai convingătoare şi mai cu impact e să aştepţi pur şi simplu, în liniştea augustei tale reşedinţe, venirea echipajului de la Coral Impex. Cine ştie, poate ai norocul să dai chiar peste mine şi să te scap cât ai zice „peşte!” de „nevertebratul hexapod din familia Nematocera”, aşa cum e numit ştiinţific inamicul public numărul unu al verilor ploioase: ţânţarul.

O flotă de 40 de maşini echipate ca la carte

Să tot fie vreo nouă seara. Curtea sediului Coral Impex, din strada Progresului nr. 138, geme de maşini (40, la număr) echipate cu dispozitive din care se iţeşte, impunătoare, ţeava unei tulumbe a cărei utilitate aveam să o descopăr ceva mai târziu. Peste vreo oră, mai precis, când, căţărat în carcasa din spate a uneia dintre furgonetele firmei, aveam să constat pe propria mea piele ce înseamnă să lucrezi la dezinsecţie şi să străbaţi Bucureştiul în lung şi-n lat într-o veritabilă vânătoare de ţânţari.

Deocamdată, stau liniştit lângă cei doi fârtaţi de breaslă, în echipajul cărora am fost repartizat. Sunt, ca şi ei, înţolit din cap până în picioare în echipamentul obişnuit de lucru: o pereche de nădragi bleumarin închis, cu dungă albă în zona ţurloaielor, un tricou în acelaşi ton tuciuriu, o şapcă aşijderea şi o jachetă de tipul celor reflectorizante.

O pereche de mânuşi albe de cauciuc, care îşi scot capul din buzunarul pantalonilor, şi o mască de protecţie albă de tipul celor antiseptice îmi completează ţinuta. Imi vor fi de trebuinţă când voi desigila recipientele cu soluţia anti-ţânţari.

 

Otravă biodegradabilă

„Otrava care ucide ţânţarii se numeşte deltametrin. Este foarte puternică pentru insecte şi deloc nocivă pentru om”, începe să mă dăscălească Alexandru Badea, unicul ascociat si administrator al societăţii Coral Impex SRL, firma pe umerii căreia a fost lăsată întreaga responsabilitate a dezinsecţiei la nivel de Capitală. Îmi arată cu degetul undeva spre ciubotele mele, acolo unde odihnesc mai multe sticle de plastic. Mă prind imediat că e substanţa activă de care tocmai mi-a vorbit. Curios, iau unul din recipiente şi mă las prins de lectura etichetei. Nu pricep mare lucru aşa că apelez pentru a mă dumiri tot la interlocutorul meu. Produsul se numeşte K-Othrine Profi şi este realizat în laboratoarele renumitei societăţi Bayer. Este una dintre cele mai performere de pe piaţa dezinsecţiei”, mă asigură el, continuând să turuie pe nerăsuflate despre substanţa cu pricina. „Este biodegradabilă ceea ce înseamnă că, în doar câteva ore, se autodistruge. Timp berechet pentru a stârpi instantaneu orice ţânţar de pe raza în care a fost pulverizată”, mai adaugă.

Inspecţia şi sigiliul

Un sfert de oră ne mai desparte de momentul în care, la bordul maşinilor, vom părăsi în coloană, cuminţi ca nişte preşcolari duşi de mânuţă la film de tanti educatoarea, sediul şi ne vom repezi asupra Bucureştiului care face nani. Păzea, ţânţarilor, că venim! Până atunci însă, până la ora 22.00, mai avem o mică chichiţă de rezolvat. „Aşteptăm inspecţia”, mă pune în temă Badea. „Sticlele cu otravă nu sunt desigilate decât în prezenţa unui reprezentant al primăriei”, mă edifică el, observând pesemne cuta de nedumerire săpată între sprâncenele subsemnatului. Nu termină bine ce are de spus că silueta uscăţivă a “inspectorului” se şi deşiră undeva la câţiva metri în spatele meu. Aruncă o privire regală de jur împrejur. Încă una spre bidoanele cu otravă de la picioarele noastre, apoi declamă solemn: „Să începem!”.

Şi începem. Ne tragem vârtos mânuşile de cauciuc pe mâini, ne îndesăm măştile de protecţie pe moace şi începem desigilatul. După, răsturnăm conţinutul bidoanelor în rezervorul special situat undeva în spatele maşinăriei infernale, din bena camionetei. Gata! Asta a fost tot. Preludiul s-a încheiat. Urmează acţiunea.

 

Noaptea, pe sub felinare

Acele ceasornicului de mână arată fix orele 22.00 în momentul în care ieşim pe poarta sediului. Destinaţia, din câte înţeleg de la confraţii de breaslă, e Băneasa, cu un perimetru de vreo cinci, şase kilometri de-a lungul parcului Herăstrău. Începe să plouă mărunt, aşa că momentul acţiunii întârzie.

„Nu putem pulveriza pe ploaie. N-ar avea nici un efect”, mă dumireşte unul dintre colegi. Eu dau din cap a înţelegere şi ciulesc urechea spre dreapta mea, de acolo de unde vocea lui Alexandru Badea are efectul unui tunet. „Priveşte cu atenţie în special spre becurile stâlpilor de iluminat. Aşa îţi dai seama dacă sunt sau nu ţânţari. Îi atrage lumina”. Mă uit, dar ca să disting ceva aş mai avea nevoie de câteva dioptrii în plus la înaintaşii pe care îi port pe vârful nasului. Colegul meu, în schimb, e şcolit la Ochi de şoim. Vede ca-n palmă. „Nici aripioară de ţânţar. Am venit degeaba!”. „Nţ, îl asigură din vârful limbii Badea. Tot trebuie să dăm. E musai. Chiar dacă nu îi vezi şi nici nu-i simţi dându-ţi târcoale, sunt acolo, pe undeva. Aşteaptă doar să iasă la vânătoare”, ne asigură el. Cum eu nu înţeleg şi pace ce vrea să spună se pune pe istorisit.

Dezinsecţie la foc automat, timp de 7 zile

„Metodologia de lucru e foarte clară şi nu lasă loc de echivoc. Pentru a distruge definitiv ţânţarul şi a nu mai avea probleme, e necesar să dai de până la şapte ori. Trebuie să ţineţi cont de faptul că ciclul de înmulţire al ţânţarilor este la 7 zile. Mai pe şleau spus, dacă depun ouă luni, larvele ies lunea viitoare”. I-auzi ale naibii lighioane, mă gândesc eu, în timp ce fac urechile pâlnie în direcţia patronului de la Coral. „Potrivit metodologiei, una demonstrată ştiinţific, nu făcută după ureche, pentru a da randament maxim, dezinsecţia trebuie făcută, în acelaşi loc, în fiecare zi timp de o săptămână sau, măcar, o dată la două zile vreme de două săptămâni”, explică Badea.

 

Insecte diptere din subordinul Nematocera

Țânțarii (Culicidae) sunt o familie de insecte diptere din subordinul Nematocera. La unele specii, la femelă, nu se produce maturizarea ouălor fără consumarea sângelui de mamifere. Se pot împerechea și în spații restrânse, în care trăiesc și în timpul iernii fără să intre în diapauză. Adultul depune ouăle când temperatura apei depășește 10°C (între sfârșitul lui aprilie și mai); generațiile din primăvară și vară se succed la fiecare 15–20 zile, în funcție de temperatura apei. Dezvoltarea larvelor se realizează în ape stătătoare. Femelele pot transmite malarie, o boală infecțioasă gravă.

 

Rambo de la Coral şi aerul cald

Prima operaţie din cele pe care trebuie să le facem pentru a scăpa Capitala de ţânţărime se realizează cu ajutorul camionetei pe care este montat dispozitivul cu tulumbă subţire. Se numeşte pulverizare cu aer cald. Imediat ce este pusă în funcţiune, maşinăria răspândeşte în atmosferă un fel de ceaţă caldă. Sunt particule foarte fine din otrava pe care aţi încărcat-o în rezervoare. Tot ce aveţi de făcut este să staţi bine proptit pe picioare în benă şi să manevraţi tunul cu soluţie spre pomi”, mă dăscăleşte în continuare Badea, iar eu mă grăbesc să pun în aplicare ce-mi spune. Îmi place. Zici că sunt Rambo mascat cu şapcă şi batistă la gură să nu-l vadă personajele negative, pitite prin tufiş. Ăia pe care îi măcelăresc sadic pe principiul „Mai bine să plângă maică-ta!”.

Dăm o raită, cam vreo jumătate de oră, prin cartier. Zonele în care acţionăm sunt cu preponderenţă aproape de lacul Herăstrău, pe acolo pe unde îşi fac veacul bâzdâganiile cu trompă şi pofte nesăţioase de vampiri. Vin la rând, după ce puricăm Băneasa, cartierele Lacul Tei, Colentina (zona Plumbuita), Fundeni şi Rahova. Ce mai la deal la vale, Rambo de la Coral s-a dezlănţuit! Ce a mai rămas din ţânţărime se pregăteşte deja, probabil, de pomana proaspăt decedaţilor. Doar până le vine rândul să dea în primire! Şi, la cum stă treaba în noaptea asta, nu le dau mai mult de alte două, trei ore de viaţă. Din ce aflu, cam prin noiembrie dispar țânțarii, așa că voi mai avea de lucru.

Investiţie de peste 3 milioane de euro

La un moment dat, am aflat şi care ar fi, din punctul de vedere al lui Badea, marea bubă cu stârpirea ţânţarilor, la nivel de Bucureşti. „Asigurăm dezinsecţia în Capitală din septembrie 2017. Licitaţia a fost în august 2016 şi am câştigat-o fără drept de apel. Asta nu i-a împiedicat să ne ţină, totuşi, pe tuşă, aproape un an. Deh, birocraţia!”, ridică din umeri, pentru ca, imediat mai apoi, să puncteze: „Am acţionat Municipalitatea în judecată şi am câştigat. Nu au avut încotro şi neau atribuit contractul. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar fi întâmplat dacă nu ne dădeau contractul pentru că am făcut o investiţie uriaşă; peste 3 milioane de euro, doar pentru Bucureşti. Gândeşte-te că am 40 de maşini cu aparatura specială pe ele, mobilizate, iar preţul fiecăreia în parte ajunge pe la un 60.000 de euro. La asta, adăugaţi cisternele cu care transportăm apa, chiria depozitelor în care ţinem substanţele folosite la dezinsecţie, otrava în sine. Toate astea au costat o grămadă de bani”, îmi mărturiseşte Badea.

 

Acelaşi Rambo, setat pe rece

A doua operaţie e cam aceeaşi Mărie, cu diferenţa că i-am schimbat pălăria. I-am pus una „cu aer rece”. „Pulverizăm, de data asta, sub formă de aerosoli reci. Ne folosim, după cum vezi, de maşinile pe care sunt montate aparatele mai mari, cu tun mai larg în gură”, îşi continuă periplul, prin informaţii savante, Badea, în timp ce eu, „împuşc” din vârful benei ţânţarii ticăloşi. „Şi în cazul primei operaţii, cu aer cald, şi în situaţia acesteia din urmă, în care ne folosim de aer rece, otrava răspândită în aer acţionează imediat ce atinge ţânţarul. Îl omoară pe loc prin contact direct”, mai punctează directorul de la Coral.

Joaca de-a Rambo a durat cam vreo 6 ore. În tot acest răstimp, am căsăpit la ţânţari de am făcut scurtă la mână. Probabil Stallone ar fi crăpat de invidie dacă ar fi fost martor la masacrul pe care ne-am pus semnătura, cât e noaptea de lungă, prin diferitele cartiere bucureştene. E drept că, în timp ce roboteam de zor la tunurile din benă, nu pridideam să prind din zbor informaţiile oferite de Badea, despre meseria a cărei haină acceptasem să o îmbrac “de probă” pentru a pricepe mai bine cu ce se mănâncă dezinsecţia.

 

Primăria, nu şi nu! Batman, Batman!

Marea supărare a managerului general de la Coral, atunci când vine vorba despre colaborarea cu Primăria Generală a Capitalei, este totuşi alta. „Le-am atras atenţia de foarte multe ori asupra faptului că, pentru a scăpa Capitala de ţânţari, e imperios necesar să acţionăm de până la 7 ori întrun singur loc. Ţi-am explicat deja de ce şi le-am argumentat şi lor.

Trebuie să omorâm nu doar adulţii, ci şi generaţiile tinere. Doar aşa scăpăm de ţânţari. Înmulţirea rapidă şi pe durata unei săptămâni a acestor insecte obligă firma de dezinsecţie la acest lucru. Nu o spun eu, metodologia de lucru o spune. Cu toate acestea, cei de la primărie nu vor nicicum să fac mai mult de două operaţii similare în acelaşi loc, pe motiv ca aşa este prevăzut în documentaţie, în caietul de sarcini. Asta în ciuda faptului că, în caietul de sarcini, există o prevedere care face referire la faptul că în functie de condiţiile meteo (ploi excesive) numărul trecerilor poate creşte. Nu mă întreba care e logica încăpățânării lor pentru că nu mi-au mărturisit-o niciodată. Pur şi simplu, vor doar de două ori, nu de 7 aşa cum este normal. În atare situaţie, întreb şi eu ca unul care nu mai pricepe nimic. Dacă nu se lucrează după o metodologie ştiinţifică aşa cum eu solicit, ce vină mai am? De ce se sparg toate, mai apoi, tot în capul meu? Pentru că eu primesc înjurăturile oamenilor care sunt muşcaţi de ţânţari. Pe mine mă acuză că, cică, nu îmi fac treaba aşa cum se cuvine”, îmi spune, cătrănit, în timp ce ne întoarcem spre bază. Nu ştiu ce să-i răspund. Îmi stă pe limbă să-i zic că 2 nu-i 7 şi “viţavercea”, vorba lui Caragiale, şi că socoteala banilor prin birouri de Municipalitate probabil că ţine cont de diferenţa dintre numere. Vorba aia, una e să plăteşti două, alta şapte! Dar nu spun nimic. Tac. Aşa cum tac şi ţânţarii, fie-le ţărâna uşoară!

Decontaminare, în proporţie de 85% la nivelul marilor oraşe din ţară

Firma lui Alexandru Badea, printre ai cărei angajaţi m-am numărat şi eu preţ de o zi, are puncte de lucru în mai toate oraşele mari ale ţării (Ploiești, Cluj Napoca, Brașov, Târgu Mureș, Zalău, Pitești, Slatina, Alba-Iulia, Mioveni, Tulcea, Deva și Oradea sunt doar câteva dintre localităţile în care operează oamenii lui Badea). „Din momentul în care am început dezinsecţia, la nivelul anului 208, decontaminarea, la nivel de ţară, în ceea ce priveşte ţânţarii a fost realizată în proporţie de 80-85%”, îmi spune Badea, iar eu, dat fiind că am văzut deja cum arată mare parte din Bucureşti, tind să-l cred pe cuvânt. Cu atât mai mult cu cât, în 2017, Coral a fost premiat de Confederația Mondială a Întreprinderilor (WORLDCOB) cu unul dintre cele mai importante premii de afaceri din lume: „The BIZZ 2017”.