Din cuprinsul articolului
August 1944 este una din lunile de foc ale istoriei României. Cel puțin primele trei săptămâni au făcut diferența între victoria prin compromis și înfrângere totală
Atât Ion Antonescu, dar și liderii Opoziției vedeau lucrurile în felul lor. Armistițiul era luat în calcul de partidele istorice ca un „joc la două capete”. Ele luaseră până atunci în calcul ideea semnării Armistițiului fie de Antonescu, fie de ei, ca Opoziție unită, avându-i pe comuniști alături.
Perioada 1-19 august 1944
La 1 august 1944, la comanda Armatei a IV-a, se produc modificări. Generalul Mihail Racoviță solicită concediu de odihnă. I se aprobă atât lui cât și șefului său de stat major, generalul Petre Antonescu. Vor fi înlocuiți la comanda Armatei a IV-a de generalul Gheorghe Avramescu (el era comandantul), respectiv colonelul Nicolae Dragomir, șef de stat major. Generalul Racoviță și colonelul Dragomir erau în legătură cu generalul Sănătescu și știau, în principiu, planurile Palatului de înlăturare a lui Antonescu.
Mareșalul Ion Antonescu a sosit la Olănești unde dorea să se odihnească. Pe 3 august 1944 a primit invitația lui Hitler. După întrevederea din 5 august, a revenit la Olănești pe 6 august 1944.
În data de 7 a lunii august, îl convoacă pe Pamfil Șeicaru. Îl va trimite cu o misiune secretă spre Portugalia, via Spania. Pamfil Șeicaru va pleca pe 10 august. Va fi reținut pe drum sub diverse pretexte, reușind să ajungă în Spania abia în februarie 1945. A fost vorba de un denunț al lui Grigore Niculescu Buzești.
Mesajul colonelului Nicolae Dragomir
La 12 august 1944, colonelul Nicolae Dragomir, a informat Palatul despre situația de pe front:
„În momentele decisive care vor urma este indispensabil să luăm în mâini româneşti frânele conducerii trupelor de pe frontul român. Aceasta ne va da putinţa de a reanaliza pe deplin manevra militară şi politică pe care o impune situaţia internaţională în curs de răsturnare”.
Era practic, o încredințare pentru cercul Palatului! Ofițerii și soldații români de pe frontul din Moldova erau favorabili schimbării politico-militare care se pregătea!
Pe 15 august, mareșalul Ion Antonescu discută cu atașatul militar român de la Ankara despre eventualitatea armistițiului. Colonelul Traian Teodorescu se îmbolnăvește însă și nu mai pleacă la Ankara în timp util. La aceeași dată, Iuliu Maniu era convins că pe Aliați nu se va putea conta pentru o posibilă debarcare în Balcani. Fusese o „cacialma” a Aliaților care să abată atenția lui Hitler de la debarcarea din 6 iunie 1944 din Normandia.
În data de 19 august 1944, mareșalul, lider al Guvernului în calitae de „Conducător al Statului” se deplasează la Râmnicu-Vâlcea, apoi, prin Pitești, Găiești, pleacă spre Predeal.
Undeva între 9 și 12 august, Manole și Emil Bodnăraș, Ion Gheorghe Maurer pun la cale evadarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej de la Târgu Jiu. Este ascuns la Băbeni, în casa viitorului patriarh Iustinian Marina și de aici, este adus pe căi ocolite la București. Stă ascuns până la dat de 23 august a anului 1944.
20 august 1944 - cum se vedea situația din cele două tabere?
Mareșalul Ion Antonescu ajunge la Bacău, la Comandamentul Armatei a 4-a. Dorea să stabilească rezistența pe linia Focșani-Nămoloasa-Brăila-Galați.
Acțiunea de ofensivă a Armatei Roșii a început dimineața, trupele române din "Poarta Iașiului" retrăgându-se, fapt ce a dus ca la ora 13.00, trupele sovietice să intre în capitala Moldovei.
Activistul comunist Emil Bodnăraș a informat Moscova despre acest plan, fapt care l-a determinat pe Stalin să ordone temporizarea contraofensivei sovietice.
Mareșalul Ion Antonescu revine la București, anunțând că va sta acolo până pe 26 august 1944.
21 august - decizia Regelui Mihai de a apela pe ascuns la anglo-americani
Regele Mihai I, în acord cu grupul de conspiratori trimite o telegramî șefului Înaltului Comandament Aliat de la Cairo, generalul britanic Maitland Wilson, în care îi cere ca Aliații să bombardeze pozițiile germane în Capitală pentru că atunci ar fi urmat să fie dat jos Antonescu.
Inițial, Regele și partidele politice au stabilit ca dată de acțiune, 26 august 1944. Știrea că mareșalul urma să plece pe front pe 24 august, a dus la mutarea acțiunii pe 23 august. Nu s-a mai trimis altă telegramă către Wilson, astfel că înțelegerea a rămas valabilă.
21-22 august 1944
Mareșalul Ion Antonescu a avut o întrevedere cu ministrul german Carl Clodius, în prezența ministrului de război, generalul Ion Pantazi. Ministrului german i s-a reproșat faptul că angajamentele Berlinului de a sprijini armata română în menținerea frontului din Moldova nu s-au materializat, România trebuind să aibă în vedere și eventualitatea încheierii armistițiului, deoarece nu putea rezista singură contraofensivei sovietice.
În același timp, Ministrul afacerilor străine și Vicepreședintele Consiliului de Miniștri Mihai Antonescu a avut o audiență de două ore la Palat, afirmând că două zile va expune mareșalului Antonescu un plan de măsuri.
Între timp, sovieticii ocupaseră Cogâlnicul, Vasluiul stabilindu-și ca țintă orașul Bârlad, care făcea parte din linia de apărare decisă de Ion Antonescu.
După întrevederea cu ministrul Carl Clodius, mareșalul Antonescu a avut discuții cu omul politic țărănist Ion Mihalache. Acesta a solicitat fără echivoc lui Antonescu să ceară încheierea armistițiului: „Luați-vă răspunderea, ați făcut un război nenorocit; consecințele trebuie trase fără întârziere cât timp cuțitul nu este încă înfipt; nimeni în țară nu vi se va împotrivi. Nu d-voastră trădați. Germanii au trădat. Ei se obligaseră să acopere Nistrul. Acum ei cer să-i apere armata română pe Carpați...". În acest context, comandantul Armatei a IV-a și-a anunțat demisia printr-o telegramă.
Ce a auzit secretarul general al Ministerului Afacerilor Străine Gheorghe Davidescu?
Regele Mihai află de la un apropiat că mareșalul Ion Antonescu urma să plece din București pe 24 august în loc de 26 august 1944. Informația fusese auzită de secretarul general al Ministerului Afacerilor Străine, Gheorghe Davidescu (fost ministru al României la Moscova la momentul 26 iunie 1940). Un prieten medic care avea un ofițer în gazdă avea trei telefoane în casă! Medicul a auzit cum ofițerul a fost chemat la București că „pleacă Antonescu pe 24 august”. Doctorul ar fi alergat într-un suflet la Regele Mihai ! L-ar fi întâlnit pe Davidescu. Davidescu ar fi spus: „Majestate, îl pierdem, trebuie să mutăm acțiunea pe 23!”
Generalul Gheorghe Avramescu solicită demisia din fruntea Armatei a 4-a!
În seara zilei de 22 august 1944, Generalul Avramescu își prezintă demisia din fruntea Armatei a 4-a române, pentru că el nu a reușit să retragă Armata a 4-a, din cauza opoziției Comandamentului german. Ordinul de retragere pe un aliniament de apărar a Armatei a 4-a fusese dat de Antonescu însuși:
„Am onoare a vă ruga să interveniți la domnul mareșal pentru a fi desărcinat de la comanda Armatei a 4-a. (...) Azi domnul mareșal a dictat ordinul de retragere al Armatei a 4-a. (...) Mă găsesc la ora 20:40 și până la această oră nu s-a putut convinge Comandamentul german să se execute ordinul Domnului Mareșal. Mâine Armata 4-a, pusă cu grosul pe Siret, fără nicio posibilitate de a lupta, va fi decimată fără posibilitate de a fi salvată. Nu pot asista și acoperi acest dezastru al armatei”.
Demisia va fi aprobată a doua zi!
Noaptea de 22/23 august 1944
Șeful Serviciului Special de Informații Eugen Cristescu a precizat la interogatoriile de după război că PNȚ și PNL ar fi negociat armistițiul și cu Antonescu, nu doar cu sovieticii, în cadrul acțiunilor conspirative alături de comuniști:
„Cu ocazia convorbirii avute în seara de 22 august cu Dl. Mihai Antonescu , D-sa mi-a comunicat că dăduse deja un ultimatum de trei zile lui Clodius și Killinger ca armata germană să aducă forțe suficiente pentru refacerea frontului. Că Killinger i-a afirmat că, dacă și linia Focșani ar fi fost trecută, zona petroliferă fiind pierdută și poarta Balcanilor deschisă, Germania a pierdut războiul.
Tot în acea seară, Mihai Antonescu a aranjat cu Generalul Vasiliu pregătirea lui Chastelain. pentru plecarea a doua zi cu avionul la Cairo pentru semnarea armistițiului. Iar în cursul nopții, în întrevederea lungă ce a avut loc între D-nii Mihalache și Mareșalul Antonescu, se aranjase, așa cum mi-a afirmat mai târziu Dl. Mihalache și, așa cum știam și eu din stăruințele D-lui Maniu, ca Dl. Mareșal Antonescu să încheie armistițiul.
Prin aceasta, Dl. Maniu cât și Dl. Dinu Brătianu urmăreau ca să nu-și pună ei semnătura pe un act de cesiune de teritorii, deoarece ei fuseseră aceia care făcuseră atâta propagandă în contra lui Gh. Tătărăscu pe trecerea Basarabiei și a Bucovinei.”
