Cei care îmi cunosc atitudinea față de Putere, oricare ar fi ea, precum și cât de cât activitatea publicistică, nu se vor mira de faptul că îmi pot permite să-i apăr, sau chiar să-i laud, pe cei care nu mai sunt în fruntea bucatelor. Îmi pot permite să fac asta, mai ales în cazul în care i-am criticat, în vremea când erau călare, frate cu tăvăleala și soră cu invectiva.

Pentru că nu am griji din direcția că voi putea fi acuzat de amabilități din vreun interes, nici nu văd care ar fi interesul ăla, dacă nu l-am văzut nici pe vremea când Traian Băsescu ținea în mână cuțitul cu care era împărțit tortul, îi voi zice în emisiune, din capul locului, o chestie care mă pisează de ceva vreme.

Voi începe prin a-i spune că cele două mandate în care a deținut puterea în țara asta,  mie nu-mi amintesc de nimic bun, demn de a fi menționat în cărțile de istorie, ci doar de două mari nenorociri, de pe urma cărora țara va mai trage mult: distrugerea Justiției prin confiscarea ei de către securiștii marca „Coldea” și distrugerea clasei politice, a celei a oamenilor de afaceri autohtoni și a patronatului de presă, așa cum erau ei, toți cei enumerați, plini de defecte și de boli ale copilăriei, de torționarii marca „Kovesi”.

Cele doua invenții sinistre ale Regimului Băsescu, cei doi capi ai grupării de criminalitate organizată care au transformat mecanismele de aplicare ale Legii în unele de exercitare a Terorii personale, au proiectat asupra țării o umbră otrăvită greu de decontaminat.

După, îi voi spune că am și un mare regret la zi. Acela că nu este președintele României acum! Acum, în vremea Pandemiei! Toate trăsăturile care în timpul celor două mandate i-au conturat un tablou plin de defecte, ar fi devenit în condițiile de astăzi mari calități. Vi-l amintiți în vremea „Răpirii din Irak”? Da, știu, dar așa a intrat în Istorie povestea aia, ca răpire.

Orice ar fi fost acolo, Traian Băsescu și-a asumat integral toate nenorocirile, toate câte ar fi putut decurge dintr-o combinație care stătea să o ia la vale tragic oricând. Vi-l mai amintiți când a ieșit public, deși nu scria nicăieri că este treaba lui, să anunțe în locul unui Emil Boc făcut pe el în ibric, că salariile bugetarilor vor fi tăiate cu 25%? Sigur că vi-l amintiți! Nu cred că există mulți români sănătoși să nu-i fi dorit toate alea cu putință. Ei bine, și atunci și-a asumat, pentru că nu i s-a părut cinstit, bărbătește, ca soluția lui, căci a lui a fost, să o aplice și să își ia înjurăturile altul.

O să vedeți peste câteva luni, în detaliu, într-o carte pe care Dan Andronic o scrie cu și despre fostul președinte, care erau motivele pentru care marinarii se băteau să intre în echipajele sale: „Bă, orice s-ar întâmpla, cu Băsescu știi un lucru cert, te aduce acasă!”

Puneți cele de mai sus lângă trăsăturile celor care conduc astăzi țara. Nu vreau să-i caracterizez eu, sigur aș fi subiectiv, așa cum eram și cu Traian Băsescu atunci când deținea Puterea. Răspundeți-vă însă la o singură întrebare, în loc să spun eu ceea ce cred: Cui aparțin deciziile care se iau în țară din momentul în care a fost declarată „Starea de Urgență”?

Unele sunt anunțate de unii, altele de alții, după care unii îi contrazic pe alții și alții îi toarnă pe unii la presă, „pe surse”. Deci, cine este persoana care decide într-o perioadă în care o serie de drepturi și libertăți constituționale sunt suspendate? Nu știți? Nici eu! Dar măcar numele celor care compun „Grupul de Comunicare Strategică” îl știți? Nu? Nici eu! Este secret!

Drept pentru care, îl voi întreba pe fostul președinte Traian Băsescu cum ar fi gestionat el Criza, dacă ar fi fost președinte acum, în vremea Coronavirusului, nu în vremea Cancerului Coldea-Kovesi. Am convingerea că ar fi făcut-o bărbătește, limpede, pe față și în mod sigur asumat, pregătit să răspundă la orice.