Opinii EVZ
Theresa May, cu capul sub toporul gâdelui: Brexit - dezastru total pentru Marea Britanie și Partidul Conservator. Pulsul planetei
Dacă David Cameron și-a înscris numele în istoria politică a lumii drept cel care a jucat la risc maxim pentru a-și maximiza resursa electorală pe un cal sigur, ratând referendumul și trezindu-se cu Brexitul în brațe – eșec ce poate sta alături doar de cel al fostului premier spaniol Jose Maria Aznar, care a avut proasta inspirație, în final de campanie, să pună atentatul de la Gara Atocha pe seama organizației teroriste baste ETA – iată că actualul premier britanic, succesorul său, îi urmează pilda, în cel mai negativ sens.
Asta deoarece în această săptămână se joacă soarta sa, a Marii Britanii și a Partidului Conservator însuși, pe baza promisiunilor extravagante din campania pentru referendum și a încăpățânării de a nu mai reveni cu o nouă consultare populară care să întoarcă din drum Brexitul.
Într-adevăr, chiar astăzi, Parlamentul Britanic va mai da încă un vot pentru Acordul May. Spre deosebire de precedentele dăți, de această dată e vorba de un vot decisiv, nu consultativ. Previziunile sunt sumbre, și dacă în ianuarie am înregistrat cea mai profundă înfrângere a unui premier britanic într-un secol, riscul e ca să nu avem o schimbare de direcție substanțială, mai ales că Parlamentul britanic însuși și-a schimbat consistența și s-a scindat dincolo de partide, pe liniile și preferințele pentru Brexit, cu sau fără acord, cu referendum sau nu de revenire asupra ieșirii din UE.
Dacă proiectul Theresei May va fi respins – cel mai probabil, e același, dar cu o scrisoare politică și ceva modificări în declarația politică ce o însoțește – miercuri Theresa May va supune la vot opțiunea de a părăsi Uniunea Europeană fără acord. Parlamentul și-a arătat, în repetate rânduri, dezacordul față de această variantă, însă nu a exista un vot decisiv încă pentru că doamna May a reținut această opțiune din rațiuni tactice, pentru a avea o pârghie de negociere în forță cu UE. Statele europene au fost unite, iar rezultatul îl vedem astăzi. Respingerea ieșirii fără acord mai lasă în discuție, joi, votul pentru amânarea Brexitului, în tentativa de a găsi un nou acord – o consecință firească dacă nici plecarea cu acordul prezent, nici cea fără acord nu e posibilă.
Totuși cea mai firească opțiune - și e de remarcat că a fost deja formulată de către Președintele Consiliului European Donald Tusk acum 2 luni deja, după primul vot – este de a anula Brexitul. De a anula recursul la articolul 50. O poate face Londra unilateral. Firește că îi este greu Theresei May să facă acest pas, sinonim cu eșecul total al său, dar cu salvarea Partidului Conservator de la o prăbușire relevantă în sondaje asigurându-i supraviețuirea, mai ales că doamna May este, totuși, un Brexiter, și își dorește ieșirea Marii Britanii din UE. Și vorbim despre omul care chiar a înțeles ce înseamnă acest pas. Recursul la un nou referendum, după un asemenea eșec, e natural. Totuși ambiția și propriile opțiuni o vor împiedica să facă un asemenea pas. În consecință, Marea Britanie va rămâne blocată între ușile UE, nici afară, nici în interior, nici cu acord, nici fără acord, iar aici trebuie să se manifeste atât leadershipul european care să tranșeze situația, cerând un nou referendum, fie cel al Președinției române a Consiliului UE, acolo unde Președintele României ar putea juca rolul crucial. Și să comunice faptul că credibilitatea partenerului britanic e foarte jos, că nu a reușit să livreze pe promisiunile fantasmagorice și utopia vândută publicului în campania pentru Brexit, că azi britanicii au văzut ce înseamnă Brexit și au înțeles propaganda la care au căzut pradă, iar astăzi ar trebui să aibă dreptul să se pronunțe din nou. În oglindă. Iar pentru acest demers, UE va aștepta până la sfârșitul anului.
Pentru că, în fapt, iată realitatea cu care se termină cei doi ani de Brexit, de la accesarea articolului 50 din Tratatul de la Lisabona: În locul economisirii de 350 mln lire sterine pe săptămână promisă de Boris Johnson avem o pierdere de 40 miliarde de lire sterline în doi ani, potrivit economistului Băncii Angliei, Gertjan Vlieghe, adică 800 milioane lire sterline pe săptămână, mai mult decât dublul promis în sens invers de către adepții Brexit. În locul „acordului cel mai simplu din lume” cu UE, cu păstrarea tuturor avantajelor, cum promitea David Davies, nu există acord acceptat iar din cele 40 de acorduri de liber schimb cu terțe țări, promise de noul ministru al comerțului internațional, Liam Fox, avem doar 6 înregistrate azi, dintre care cele cu Elveția, Insulele Faroe, Autoritatea Palestiniană și Chile. Nimeni nu s-a înghesuit să ofere avantaje Marii Britanii, o piață o zecime cât cea a UE. Ba chiar și eternul aliat american, inclusiv pentru Brexit, a trimis o listă de solicitări pentru un asemenea acord care sunt complet inacceptabile publicului britanic.
În plus, Marea Britanie a încetinit în 2017 la 1,7% creștere economică, singura țară din G7 cu frânare economică în acel an, în timp ce în 2018 a atins cea mai mică creștere economică din ultimii 5 ani. Asta în timp ce lira sterlină a pierdut 14% față de euro de la referendumul pentru Brexit, acum doi ani, și asta doar pe seama delocalizărilor industriale și mai ales financiare din City. Prețurile crescute, lipsa forței de muncă, plecarea experților, perspectivele negative ale universităților britanice și centrelor de cercetare ce vor fi văduvite de fonduri europene(80% din fondurile UE de cercetare ajungeau aici) și de studenți, toate vor afecta Londra imediat după consumarea Brexitului.
Mai important, cetățenii au realizat deja costurile Brexit și minciunile de campanie, în timp ce sondajele actuale arată un vot net pentru rămânerea în UE, odată ce un asemenea referendum ar fi supus la vot. Nu că ar fi o chestiune automată, s-au mai văzut cazuri cu tehnologii de război informațional și micro-tergetare de votanți tip Cambridge Analytica – interzisă în Regat, chiar la primul referendum. Însă lecțiile învățate sunt dure și efectele pot juca rolul de cel mai bun avocat pentru rămânerea în UE. Numai să existe posibilitatea revotării de către cetățeanul britanic.
Recomandările noastre
