Această practică tulburătoare este dezvăluită de un nou raport întocmit de Adrian Zenz, cel care anterior expusese construcția unui arhipelag de centre de internare pentru uiguri, kazahi și alte minorități musulmane. Recoltarea bumbacului este o nouă fereastră ce trădează eforturile Chinei de a le anihila uigurilor mentalitatea tradițională și modul de viață.

Bumbacul reprezintă aproape 10% din exporturile Chinei, iar în 2018 Xinjiang producea 84,9% din tot bumbacul Chinei. Regiunile majoritar uigure din sudul provinciei produc o mare parte din bumbacul cules manual și aproape întreaga cantitate de bumbac cu fibră lungă, de cea mai bună calitate. Conform cercetării realizate de Zenz pentru Center for Global Policy, proiectul Chinei a luat ființă ca urmare a mai multor nevoi. Plantațiile de bumbac necesită enorm de multă forță de muncă stabilă, mai ales acolo unde culesul bumbacului nu este mecanizat, iar aducerea de muncitori chinezi din alte regiuni ar fi costisitoare.

Totodată, guvernul central chinez presează de la un timp regiunile pentru a atinge anumite ținte de reducere a sărăciei. Concomitent, guvernul se folosește de brigăzile de muncă pentru a transforma societatea uigurilor și a altor minorități, eradicându-le limbile și tradițiile.

Zenz afirmă că China trimite „echipe de muncă provenite din sate” în zonele uigure pentru a bate din poartă în poartă și a identifica indivizi pentru munca extenuantă pe plantațiile de bumbac. Odată prinși în acest sistem, uigurii sunt duși în centre speciale pentru o instrucție riguroasă. Un document citat de Zenz afirmă că recruții trebuie să fie însoțiți de alte cadre care „trebuie să mănânce, să trăiască, să studieze și să muncească împreună cu ei, implementând ferm o educație a gândirii în cursul culesului de bumbac”.

Instrucția muncitorilor rurali include și îndoctrinarea politică, la fel ca în centrele de încarcerare: trebuie să cânte „cântece roșii”, să laude Partidul Comunist și să învețe dialectul mandarin. „Un aspect-cheie este transformarea atitudinii «înapoiate» a minorităților față de muncă, de la «se dorește ca eu să muncesc» la «eu vreau să muncesc»”, scrie el. Muncitorii sunt și ei spionați și supravegheați îndeaproape în cele două-trei luni cât ține culesul bumbacului, în septembrie-noiembrie.

Muncitorii sunt plătiți și nu par a fi duși pe câmp cu pistolul la tâmplă. Dar, susține Zanz, ei sunt constrânși. Ei se confruntă cu perspectiva de a fi aruncați în lagărele de detenție dacă refuză să muncească. Pe tot parcursul instrucției și recoltării sunt supuși unor proceduri de supraveghere, îndoctrinare și supervizare.

Printre alte sancțiuni, SUA au restricționat pe 2 decembrie importul de bumbac produs de Xinjiang Production and Construction Corps – o organizație paramilitară care produce 37% din bumbacul din Xinjiang – și de afiliații ei. Dar, având în vedere dezvăluirile lui Zenz, logic ar fi ca sancțiunile să fie extinse pentru a viza tot bumbacul produs în Xinjiang. A venit de asemenea momentul să i se transmită Chinei că, atât timp cât îi închide pe uiguri în lagăre de concentrare și-i supune muncii silnice, ea nu va putea găzdui cea mai prestigioasă competiție sportivă din lume – Jocurile Olimpice – în iarna lui 2022. (Rador)

https://www.washingtonpost.com/opinions/china-has-opened-a-new-front-in-its-criminal-war-against-muslims-in-western-china/2020/12/20/0a4c22bc-3fda-11eb-8bc0-ae155bee4aff_story.html

Traducere: Andrei Suba