Uluitoarea poveste a unei fete radicalizate, ajunsă în pragul terorismului, care rezumă întreaga dramă a haosului identitar în care se îneacă Occidentul.

Atacul terorist trebuia să vizeze Turnul Eiffel sau, ca alternativă, Place de la Comédie din Montpellier. Îndrumați de Malik H., „tutorele” lor islamic, Sara de 16 ani și Thomas de 20 de ani jură supunere ISIS. Fata trimite jihadiștilor o înregistrare video cu jurământul ei pe 8 februarie, relatează L’Obs.

Pe 9 februarie, Sara și Thomas merg să cumpere un recipient-dozator, un litru de acetonă și un litru de apă oxigenată, după care se închid în apartamentul băiatului, unde fabrică o duzină de centuri explozive.

În mintea fetei planul este ca Thomas să moară ca martir, iar Sara, devenită „văduva omului ce va intra în istorie pentru că a aruncat în aer Turnul Eiffel”, să fie primită în Siria ca o regină, acolo urmând să-și refacă viața și să aibă copii cu alt bărbat.

Tatăl Sarei este cel care a semnalat comportamentul ciudat al fetei la „numărul verde” înființat special pentru lupta împotriva jihadismului. Thomas, „fișat S” (suspectat ca pericol la adresa securității statului) și consemnat la domiciliu după o tentativă de a fugi în Siria pentru a lupta în rândurile ISIS, se afla deja în evidența Poliției Anti-Teroriste.

Pe 10 februarie, cei doi tineri și „tutorele” lor, care se cunoscuseră cu toți pe Internet, au fost reținuți în departamentul Hérault din sudul Franței, și apoi arestați și inculpați de către un tribunal de instrucție din Paris.

Sara a fost acuzată de „asociere infracțională în vederea săvârșirii unui act terorist” și a fost internată la o școală de corecție din sudul Franței și supusă unui program speciale de de-radicalizare.

Pentru mama fetei, Daniela, de 43 de ani, care s-a convertit la Islam pentru că „Sara mi-a cerut”, șocul este uriaș:

„Pentru mine, rătăcirile Sarei erau cele ale unei fete care se caută pe sine.”

În realitate, Sara, plictisită, dezamăgită de viață cotidiană, începuse să-și caute un ideal. Așa că a decis să-și creeze o lume care să-i permită să evadeze din cealaltă.

Internetul a fost un hău uriaș pentru Sara. Tocmai rămăsese repetentă în clasa a VII-a și nu mai avea prietene în jurul ei. Disperată, a navigat prin rețelele sociale în căutarea unui suflet pereche, a cuiva care s-o iubească și s-o alinte.

Mai întâi a fost Medhi, cu mai puțin de un an în urmă. Un prieten virtual pe care nu l-a întâlnit niciodată. „Însă o impresiona pentru că era nefericit”, își amintește mama Daniela. „Spunea că și-a pierdut ambii părinți, că nu are nici un ban.”

După câteva schimburi de mesaje și fotografii, Sara și-a continuat căutările. Acum opt luni l-a găsit pe Thomas, care locuia în Charleville-Mézières și era convertit la Islam ca și ea.

După două luni de schimburi de mesaje, Thomas decide să vină la Montpellier s-o întâlnească pe Sara. Daniela nu acceptă ca Thomas să stea în casă, așa că băiatul locuiește în casa scărilor și apoi în subsolul imobilului Sarei.

Dar asta nu-l împiedică să-i împărtășească înflăcărat proiectele sale, „vorbește mult despre o plecare în Siria”, spune avocatul Sarei, Frank Berton. „Probabil că asta a speriat-o pe Sara, care o rupe cu el în octombrie.” Daniela, care își simte fiica însingurată și tristă, este cea care îl va chema după o vreme.

Mama Sarei povestește:

„Thomas avea și el cu singuranță un caracter labil. Fusese părăsit de părinți, trebuia să se descurce singur. Însă Sara părea că-l iubește. Ea a fost dintotdeauna atrasă de astfel de necazuri.”

Și pe bună dreptate. Se născuse în 2001, într-o familie cu multe frământări. Tatăl, bosniac devenit croat, suferise în război și apoi creștin fiind, este acuzat de islamofobie, pentru că se temea că fiica sa ar putea trece la islamism. Mama, aflată sub dominația acestui bărbat, este o franțuzoaică, creștină de origine croată.

„Era violent”, povestește Daniela. „Sara a avut o copilărie grea din cauza asta, cu multe descinderi ale poliției la domiciliu. Ea a fost mereu foarte grijulie cu mine.”

După divorțul părinților, mama a născut o fetiță dintr-o altă relație, dar „tatăl ei nu a locuit niciodată cu noi”, spune Sara.

Daniela vrea să părăsească Parisul și să plece spre Sud, dar tații celor două fete nu sunt de acord. Justiția le va încredința pe fiecare tatălui lor respectiv.

Mama Daniela povestește:

„Asta a fost coborârea în infern pentru fetele mele, mai ales pentru Sara, care avea pe atunci 10 ani.”

Daniela spune că s-a luptat s-o ia înapoi pe Sara. „La tatăl ei suferea. La școală colegii râdeau de ea pentru că avea părul încâlcit și hainele îi duhneau a tutun.”

După ce reușește s-o ia înapoi pe Sara, aceasta „stătea mereu pe internet”. Este mereu abătută, se îmbracă doar în negru și își face din suferință un blazon, un semn exterior.

Fata a știut întotdeauna să fie convingătoare cu mama ei. „Îi îndeplineam aproape toate dorințele, mi-era greu să îi refuz ceva.”

Când fata nu mai vrea să meargă la școală, mama ei cedează din nou. „Se plictisea la școală, acasă scria mult în caiete, asta era pasiunea ei, am lăsat-o să stea acasă pentru că știam că nu face nimic rău.”

În iunie 2015, Sara publică o carte, „Suflet”, câteva zeci de pagini care cuprind un fel de dialog interior între două părți ale aceleiași persoane, una moartă, alta vie. O expertiză psihologică dispusă cu ocazia divorțului părinților fetei arată că „Sara este, la 12 ani, o tânără deosebit de inteligentă și bine organizată care, deși se exprimă puțin, mai ales în mediul școlar, are totuși capacitățile de elaborare și de reflecție corespunzătoare care trădează o maturitate superioară vârstei sale reale”.

Daniela are o nouă relație din care se naște o altă fetiță. Concubinul, cu 14 ani mai tânăr decât Daniela, locuiește cu Sara în casă: este marocan de origine și musulman. Ceea ce reaprinde diferendul etnic dintre părinții Sarei.

Tatăl ei, catolic, este „chinuit de teama că mama ei ar putea deveni musulmană”, scrie în raportul psihologic. Sara observă „fragilitățile și chinurile cvasi-identitare ale tatălui” dar este totuși „liberă să gândească cu mintea ei, ceea ce dovedește un anumit curaj”.

La vârsta de 13 ani, Sara privește cu interes spre tatăl ei vitreg de numai 25 de ani, la care „îi atrage atenția religiei lui musulmană, citește Coranul, îi pune pune întrebări la care el răspune laconic”, povestește Daniela.

Dezamăgită de tatăl vitreg, Sara începe să citească mai mult despre islam, apoi se covertește, după cum a mărturisit polițiștilor anti-tero.

Începe să facă rugăciuni acasă, să țină ramadanul. Își convinge mama, „care are o mare credință în Hristos”, că acesta „este peste tot în Coran”. Aceasta spune:

„Așa m-am convertit, i-am făcut ei plăcerea.”

Mama o lasă pe Sara să poarte hijab (vălul islamic). Fata spune că reprezintă o protecție, că băieții nu se mai uită atât de mult la ea. Daniela înțelege că fata ei „vrea să se deosebească de ceilalți, să fie diferită”.

Dar mai ales vrea să nu se mai simtă singură. Și atunci își aduce aminte de Thomas, mai ales că este musulman. Se simte îndrăgostită de el, spune că vrea copii, dar Thomas vrea să intre în rândurile ISIS.

Fac dragoste și hotărăsc să se căsătorească. Însă Sara nu a împlinit 16 ani, așa că nu se poate căsători fără acordul părinților.

Imamul de la moscheea din Montpellier refuză să-i cunune. Sara își creează pe Facebook un profil pro-ISIS, sperând să găsească un tutore radical care să-i cunune.

Descarcă filme cu ISIS, le distribuie, se bucură la atentatul de la Luvru. Stratagema ei funcționează. Malik H., de 33 de ani, tatăl a doi copii, în proces de divorț, aflat în evidența serviciilor de informații pentru radicalizarea sa pe rețelele de socializare, unde din 2015 postează mesaje în care face apologia terorismului, ia legătura cu Sara și Thomas.

În ianuarie, Sara abandonează școala. Lumea imaginară a câștigat lupta cu lumea reală. Se angajează într-un proiect terorist.

Arestată, ea va declara:

„Nu doream să fac rău nimănui, doar că nu vedeam ce consecințe vor avea faptele mele.”