Suveranismul lui Călin Georgescu are etichetă globalistă, de la Davos. Paradoxul conceptului „Hrană, Apă, Energie”

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

A venit seceta, apele Dunării scad, vedem cum trebuie să stingem becul, așa că reapare ideea că “Mesia de Izvorani” a avut dreptate. Nu ne-a zis el de Apă, Hrană, Energie? Și oamenii au dreptate, numai că nu știu că nu el a fost primul. Și nici ultimul. Erau colegii lui, globaliștii...

Călin Georgescu și-a construit discursul public în jurul opoziției față de globalism, tehnocrație și instituțiile internaționale. Care vor dominația globală. E dreptul lui, nici eu nu cred în globalizare cu orice preț...

Numai că principala sa idee, intitulată „Hrană, Apă, Energie”, folosește o arhitectură conceptuală consacrată tocmai în mediile globaliste și soroșiste pe care le contestă: Water–Energy–Food Nexus. Nexus înseamnă legătură, interdependență, adică nu pot judecate separat.

Georgescu nu mai este, în prezent, candidat, dar rămâne influent, îl conduce pe George Simion și, prin el, domină politica AUR. Rămâne un reper al curentului suveranist, de aceea, contradicțiile programului său merită atenție.

Hrană, Apă, Energie, un concept globalist

În propriul „Proiect de Țară: Hrană, Apă, Energie”, Georgescu susține că ideea ar fi fost propusă poporului român încă din 2010. Programul descrie triada drept „creștinism aplicat în economia reală” și o așază în opoziție cu „tehnoglobalismul oligarhic”.

Cronologia reală a conceptului arată însă că legătura dintre apă, hrană și energie nu era o invenție românească și nici o revelație suveranistă. Cu atât mai puțin un concept original, marca Călin Georgescu.

În ianuarie 2009, cu un an înaintea datei indicate de Georgescu, Forumul Economic Mondial publica raportul „The Bubble is Close to Bursting”.

Documentul prezenta apa drept elementul care leagă producția de hrană, energia, clima, dezvoltarea economică și securitatea umană.

Apa, Hrană, Energie, concept lansat la Davos în 2011. sursa: World Economic Forum

Concept adoptat la Davos în 2011

Cadrul avea să fie formalizat ulterior sub denumirea de Water–Energy–Food Nexus. Conceptul a fost adoptat de Consiliul pentru Securitatea Apei al Forumului Economic Mondial la Davos, în 2011.

În același an, conferința internațională de la Bonn și lucrarea „Understanding the Nexus”, semnată de Holger Hoff, l-au transformat într-un instrument de analiză pentru politicile publice.

Această cronologie demonstrează însă că formula lui Călin Georgescu aparține unei conversații globale deja existente și că era promovată chiar de Forumul Economic Mondial înainte de momentul în care el susține că și-a lansat proiectul.

Același mecanism, un alt ambalaj ideologic

În literatura de specialitate, conceptul Hrană, Apă, Energie, descrie interdependențele dintre cele trei sisteme. Producerea energiei consumă apă. Captarea, tratarea și distribuția apei necesită energie. Agricultura folosește atât apă, cât și energie, iar extinderea culturilor energetice poate concura cu producția de alimente.

Georgescu preia aceeași triadă, dar îi schimbă registrul. În locul limbajului despre interdependențe, instituții și compromisuri apare o narațiune despre suveranitate, natură, identitate națională și ordine creștină. Cadrul tehnocratic global este îmbrăcat în costum național și prezentat publicului drept alternativă la globalism.

Aici se află ironia politică: liderul care denunță ideile venite de la Davos își construiește proiectul emblematic în jurul unui concept consacrat la Davos.

Sursa foto: Facebook/VCălin Georgescu

Lipsa de onestitate intelectuală

Faptul că ideea este internațională nu o face greșită. Dimpotrivă, România are nevoie de politici care să trateze împreună agricultura, energia și resursele de apă. Seceta afectează recoltele și producția hidroenergetică, irigațiile consumă energie, iar investițiile energetice pot ocupa terenuri agricole sau pot modifica ecosisteme.

Problema este lipsa de onestitate intelectuală. Nu poți prezenta drept creație suveranistă exclusivă un cadru dezvoltat timp de decenii de cercetători, organizații internaționale, guverne și instituții europene, în timp ce condamni în bloc tocmai acest cadru instituțional.

Tocmai abordarea internațională a „nexusului” cere măsurarea acestor conflicte și asumarea unor compromisuri. În versiunea suveranistă, analiza riscă să fie înlocuită de simbolistică.

Globalismul din spatele retoricii antiglobaliste

Călin Georgescu nu „servește sistemul” pentru simplul motiv că folosește un concept internațional. Ideile nu au pașaport, iar un guvern responsabil trebuie să adopte soluțiile utile indiferent unde au fost formulate.

Contradicția apare când același politician transformă instituțiile internaționale într-un dușman absolut, dar recuperează unul dintre conceptele lor pentru a-și construi propria marcă electorală. Nu mai avem de-a face cu o ruptură intelectuală, ci cu o operațiune de reambalare: un concept globalist este învelit în tricolor și vândut drept revelație națională.

Hrană, Apă, Energie,  sunt, prin natura lor, probleme care depășesc granițele. Fluviile traversează mai multe state, piețele alimentare sunt interconectate, iar rețelele energetice funcționează la nivel regional.

Suveranismul și globalizarea

Suveranitatea poate însemna capacitate de decizie și reziliență, dar nu poate însemna izolarea de realitate.

Paradoxul proiectului lui Georgescu este, așadar, limpede: candidatul curentului antiglobalist le propune susținătorilor săi un concept născut și dezvoltat în laboratoarele guvernanței globale.

Nu conceptul trebuie condamnat, ci mistificarea originii sale și folosirea lui ca decor ideologic. România are nevoie de o strategie serioasă pentru apă, hrană și energie, nu de prezentarea unei idei internaționale drept miracol suveranist.