Curios, personajul principal, comisarul Salvo Montalbano nu este un hâtru pus pe glume și pozne. Dimpotrivă, în cea mai mare parte a timpului ne apare ursuz, îmbufnat, înfuriindu-se din orice fleac. Îl enervează hainele din dulap care miros a naftalină sau devin prea mici după spălare, mâncărurile care nu sunt bine preparate – lui îi place să se îndoape până plesnește, ori de câte ori i se pun în față bucate alese. Dar mai ales îl enervează oamenii – subalternii indolenți, șefii aroganți și dornici de aplauze. Îl scot din sărite și capriciile iubitei. Și totuși, în ciuda comportamentului său imprevizibil și doar în aparență antipatic, Montalbano rămâne un anchetator de care te simți atașat, un profesionist care merge până-n pânzele albe pentru a încheia cu brio o investigație. În “Mireasma nopții” el are de rezolvat un caz de escrocherie financiară. Emanuele Gargano a creat un fond de investiții cu un nume ispititor – “Regele Midas”. După ce a fraierit sute de creduli care i-au încredințat economiile de-o viață, a dispărut cu banii lor și nimeni nu-i mai dă de urmă. S-a refugiat într-o insulă exotică unde brațul legii nu-l mai poate ajunge? A suferit un accident de mașină de care nimeni nu are știre și zace pe fundul unei prăpăstii? A înșelat vreun mafiot și acesta i-a pus capăt zilelor?

Cercetările mai-marilor lui Montalbano acreditează ultima variantă – doar acțiunea se petrece în Sicilia! Ei “văd mafioți acolo unde nu sunt, dar nu-i văd acolo unde sunt cu adevărat” – observă comisarul cuprins mereu de o umoare neagră. Lui îi revine meritul de a oferi soluția corectă. Evident, aceasta este complet neașteptată.

Nu vă apucați să-l citiți pe Andrea Camilleri în timpul desfășurării Campionatului European de fotbal care tocmai a început. Riscați să nu mai vedeți niciun meci.

Te-ar putea interesa și: