Franța se pregătește de comemorarea atacurilor din 13 noiembrie 2015. Care sunt realizările în lupta împotriva terorismului islamic?

Autoritățile franceze vor plăti compensații de 64 de milioane de euro la mai mult de 2500 de răniți și rude ale celor uciși în atacurile de la Paris și Saint Denis.

Săptămânalul L’Express a aflat că în ultimii doi ani au fost dejucate 32 de atacuri teroriste, au fost confiscate 625 de arme de foc, au fost percheziționați 4457 de suspecți de legături cu rețelele jihadiste, iar 752 de indivizi au fost plasați în arest la domiciliu.

Și atât.

În 1939, un ziarist anti-fascist spaniol, Manuel Chaves Nogales, a fugit în Franța unde a asistat la colapsul Republicii Franceze în fața Germaniei. Cartea sa, Agonia Franței, pare să relateze situația din Franța de azi, scrie Gatestone Institute.

Nogales a notat că în timp ce soldații germani mărșăluiau spre Paris, francezii ieșeau de la cinematografe „exact la timp pentru a lua un aperitiv”.

După ce două tinere franțuzoaice au fost ucise de un islamist la Marsilia luna trecută, comentatorul Mathieu Bock-Côté scria că Franța trece printr-un „proces național și social de descompunere cu care autoritățile au decis să se asocieze, fără a dori să-l combată, ca și când ar fi de neevitat”.

Fostul președinte francez, François Hollande, din vremea atacurilor de acum doi ani, nici măcar nu a încercat să fie reales; succesorul său, Emmanuel Macron refuză să vorbească despre Islam și pare să fi acceptat permanentizarea stării de frică și de urgență.

„Frața va distruge ISIS”, promitea solemn Hollande după atacurile teroriste de acum doi ani; însă americanii și kurzii au fost cei care au eliberat Raqqa, fieful ISIS din Siria. Restul este meritul rușilor și al trupelor lui Assad. Asta nu l-a împiedicat pe Macron, aflat în vizită la Abu-Dhabi, să anunțe triumfător joi: „ISIS va dispărea în numai câteva luni”. Ca și când Franța ar avea vreun merit!

Peste 15.000 de islamiști francezi sunt monitorizați de serviciile secrete franceze, potrivit Le Journal du Dimanche. Între timp, în ultimii zece ani, 40.000 de evrei au fugit din Franța, ptrivit cifrelor oficiale comunicate de statul Israel.

Siguranța francezului de rând nu mai este garantată. Ministrul de Interne francez Gérard Collomb recunoștea senin, la începutul lui octombrie, că „nimeni nu mai este în siguranță”.

În Parlamentul francez, vocile islamo-stângiste devin tot mai puternice. Clasa politică este ocupată cu „scrierea inclusivă” în școli, cu fertilizarea in vitro pentru femeile singure și homosexuali și cu mentalitatea „sexistă” a francezilor.

Nici unui terorist francez care s-a dus în Siria să taie capete nu i s-a ridicat cetățenia.

Revista Charlie Hebdo primește noi amenințări cu moartea.

Multe cadre din serviciile secrete franceze au fost târâte prin tribunale, fiind acuzate de islamofobie.

În schimb, nu a fost distrusă nici măcat o singură enclavă islamistă din Franța; au fost închise 19 moschei salafiste, dar opt dintre ele au fost redeschise între timp. Celelalte 11 se pregătesc să se deschidă și ele în curând, spune L’Express. Alte zeci rămân neatinse.

Parlamentul francez a găsit de cuviință recent să îi ridice imunitatea lui Marine Le Pen pentru „vina” de a fi postat pe Twitter fotografii cu victimele ISIS, inclusiv cu ziaristul american James Foley. „Asta este ISIS!”, a scris ea.

Așadar, o țară care a înregistrat 250 de morți uciși de ISIS ridică imunitatea unui politician pentru că a răspândit imagini cu victimele ISIS.

Martiriul Părintelui Jacques Hammel, parohul de la Saint-Etienne-de-Rouvray, ucis de islamiști în iulie 2016, a fost uitat; locul masacrului încă mai așteaptă o vizită a Papei Francisc în semn de omagiu față de un mucenic al Bisericii catolice.

Judecătorii francezi decid îndepărtarea semnelor creștine din spațiul public: luna trecută, la Ploemmel, un tribunal a hotărât ca crucea de pe monumentul dedicat Sfântului Ioan Paul al II-lea să fie dată jos.

Primarul Parisului, socialista Anne Hidalgo, nu a permis deschiderea unei piețe de Crăciu, deoarece nu era suficient de... elegantă. Ziaristul Samuel Pruvot scria recent că „Creștinătatea din Franța va putea fi descoperită în curând doar în muzee”.

Intelectuali precum Mathieu Bock-Côté, Michel Onfray sau Eric Zemmour afirmă că „sentimentul de sfârșit de lume” a marcat cultura franceză din ultimii doi ani, și vorbesc despre „sinuciderea Franței” sau de „decăderea” ei.

Și analiza Gatestone se încheie cu concluzia dramatică:

Franța trebuie să pornească războiul ideologic. Dacă nu o va face, 13 noiembrie 2015 va intra în istorie ca ziua în care Franța, așa cum scrie sociologul Shmuel Trigano, „și-a sacrificat victimele pentru a evita să lupte împotriva asasinilor”.