În ciuda eșecurilor repetate, care au dus la masacre uriașe atât pe continentul american, cțt ți în Europa, Africa și Asia, strategii Administrației Biden își încearcă norocul încă o dată.
Noua strategie americană în Siria pare să se bazeze, printre alții, pe Muhammad al-Julani, fost comandant al Statul Islamic în Irak. Jihadistul a fost inclus în 2013, când era deja arestat de americani, pe lista neagră a terorismului internațional chiar de Departamentul de Stat al SUA. Cu toate astea, Muhammad al-Julani a fost eliberat.
Nu a abandonat jihadul. A devenit lider al filialei siriene a al-Qaeda, cunoscut acum sub numele de Hayyat Tahrir al-Sham (fosta Jabhat al-Nusra). În ciuda trecutului său criminal, al-Julani pare să fie considerat astăzi de americani omul lor din Siria. Trimisul special al guvernului SUA pentru Siria atât în timpul administrației democrate, cât și sub cTrump, James Jeffrey a declarat în februarie anul trecut că Hayyat Tahrir al-Sham „la urma urmei, nu a planificat și nici nu a efectuat atacuri la nivel internațional (în afara Siriei) ”și că„ în anumite circumstanțe, liderii săi ar putea deveni interlocutori ai Statelor Unite”.
În opinia lui James Jeffrey, Hayyat Tahrir al-Sham este „cel mai mic rău” dintre diferitele opțiuni din domeniu, un atu al Statelor Unite într-unul dintre cele mai importante locuri din Orientul Mijlociu.
Presa americană încearcă să-i „albească” pe teroriști?
În operațiunea de spălare a imaginii teroriștilor e implicat și sistemul public de radiodifuziune. Gazda programului „Frontline”, Martin Smith, a călătorit în zona Idlib pentru a-i lua un lung interviu liderului jihadist pe capul căruia există încî o recompensă de 10 milioane de dolari .
Maimuța-cyborg se joacă pe computer cu puterea minții! Elon Musk declanșează revoluția implanturilor pe creier
Scopul este clar. Interviul e destinat să=l legitimeze politic pe al-Julani, în încercarea reînnoită de a arăta că există o opoziție moderată caăabilă sî i se opună dictatorului sirian al-Assad.
Dornic să devină omul americanilor, Muhammad al-Julani a răspuns ca la carte interviului. A declarat că regretă că a făcut parte din Al-Qaeda (cu un jurământ de loialitate depus în fața lui al-Zawahiri în aprilie 2013). Mai mult, jihadistul a adus în apărarea sa argumentul că nu a planificat niciodată atacuri în afara Siriei.
Muhammad al-Julani a ajuns până acolo încât a afirmat că jihadul din Siria nu reprezintă un pericol pentru Europa și America, deoarece zona nu este o trambulină pentru jihad în străinătate.
Cât îi privește pe activiștii, jurnaliștii și reporterii pe care i-a trimis la închisoare în Idlib pentru că au îndrăznit să critice gruparea sa, al-Julani declară cî aceștia sunt „spioni ruși” și „ agenți ai regimului „. Plângerile privind tortura, abuzurile sexuale și încălcările drepturilor omului sunt, de asemenea, false. De fapt, al-Julani i-a spus lui Smith că este gata să permită accesul comisiilor pentru drepturile omului în închisorile sale, pentru a le arăta cât de bine sunt tratați deținuții.
Cum a pus SUA bazele terorismului islamic?
Încercarea Washingtonului de a se folosi de islamiști datează din epoca invaziei sovietice în Afganistan (1979-89). CIA a creat, înarmat și instruit așa-numiții „mujahideen” pentru a-i trimite la luptă împotriva Moscovei.
Mulți dintre acești așa-ziși luptători pentru libertate veneau din Arabia Saudită, Iordania, Egipt, Tunisia, Maroc, Algeria. Ei sunt cei care la sfârșitul războiului din Afghanistan au fondat Al-Qaeda.
Biden, în fața primului mare succes diplomatic! Era momentul să-l întoarcă pe Putin împotriva SUA
Cei care s-au întors în țările de origine au declanșat jihadul intern (Gamaa al-Islamiyya în Egipt, GSPC în Tunisia și GIA în Algeria) declanșțnd o serie de atacuri sângeroase.
Washingtonul a încercat să-i folosească din nou trimițându-i în Bosnia în timpul conflictului cu sârbii (1991-95). Tot americanii i-au îndreptat și spre Cecenia, unde jihadiștii au comis crime inimaginabile, scrie ziarul italian Il Giornale.
Povestea pare, însă, să meargă mai departe. Strategii de la Washington nu s-au descurajat în fața eșecurilor repetate și vor să-și mai ăncerce o dată norocul în Siria. Transformarea teroriștilor în „opoziție politică legitimă” nu este decțt primul pas în punerea în scenă a altor „răscoale populare”.
