Departe de abordările republicane neo-conservatoare, care promovau exportul de democrație și intervenția ideologică și profund legitimată a libertăților și drepturilor omului pentru toate statele lumii, Donald Trump revine la politica de putere și la realismul pur și dur al unei superputeri care-și impune opțiunile.

Un alt pas important de politică externă al lui Donald Trump este preeminența absolută a puterii hard, cea militară, contra influenței, atractivității și puterii soft, a legitimităților și a credibilității modelului democratic promovat. Noua Americă a lui Trump nu pare preocupată de această componentă de legitimitate, chiar dacă soft power-ul e mai ieftin de aplicat și creează mai puține reacții adverse. Astfel, între asumarea unor responsabilități comune globale și promovarea ideilor în virtutea acestei contribuții și a responsabilității asumate, Donald Trump a preferat America mai întâi, adică preeminența și excepționalismul american. O opțiune profund controversată, care face ca reacțiile împotriva Americii lui Trump să crească chiar și în statele democratice, în Europa, iar asocierea imaginii lui Trump cu America aduce probleme de încredere majore.

Astfel, Donald Trump pare să fi reușit să extragă SUA din postura liderului de model și de imagine după ce a marcat punctele negative în privind imigrației, a zidului de la frontiera mexicană și a expulzărilor, inclusiv cu tentă anti-islamică. Astfel, Germania a preluat prim planul luptei pentru apărarea valorilor democratice inclusive, în timp ce China se erijează tot mai mult în campion al luptei împotriva încălzirii globale, detronând SUA și din postura de cel mai dorit partener în acordurile de liber schimb. Într- adevăr, anunțul retragerii SUA din Acordul de la Paris privind încălzirea globală creează efecte inexplicabile și costuri de imagine majore SUA.

Statele Unite sunt al doilea mare poluator al lumii, cu 25% din emisii de bioxid de carbon, după ce China a preluat prim-planul în 2005, însă din punct de vedere istoric, de la momentul cuantificării emisiilor de dioxid de carbon, se poate vedea că SUA conduc detașat, cu o cantitate emanată în atmosferă de trei ori mai mare decât marele stat asiatic. În momentul de față, China este responsabilă pentru 28% din emisiile de carbon din atmosferă.

Analiștii americani pro-regim susțin faptul că decizia a venit pe o nevoie de recuperare a bazei electorale a președintelui, deoarece Donald Trump a făcut prea multe concesii în primele zile ale mandatului în raport cu promisiunile vehiculate în campania electorală. Din punct de vedere politic, argumentul poate fi valid, însă calculele la rece arată că Statele Unite sunt aruncate într-un con de umbră fără precedent, care, în definitiv, acoperă multe dintre angajamentele de substanță, pozitive, asumate de Washington.

Controversa dacă Donald Trump crede sau nu în încălzirea globală e doar un subiect politic intern, odată ce actualul președinte are poziționări diverse. Și astăzi, ambasadorul SUA la ONU continuă să afirme că Președintele american crede în încălzirea globală, doar că e vorba despre o problemă de rivalitate și competiție directă cu China, India și Rusia, care au responsabilități financiare abia din 2030, odată ce SUA ar fi asumat responsabilitatea din acest an.

Însă adevărata miză pare a fi una economică internă, în regiuni și afaceri unde cărbunele și combustibilii fosili trebuie epuizați, iar industriile curente susținute mai departe și nu înlocuite prea repede cu noile tehnologii. Evaluarea prezentată de președintele Donald Trump, cum că 2,7 milioane de locuri de muncă ar fi desființate pe traseu de industriile nepoluante, reprezintă doar o parte a realității, întrucât industriile alternative de producție a energiei cresc cu un ritm amețitor. Spre exemplu, numărul de locuri de muncă creat de industria panourilor fotovoltaice astăzi în Statele Unite este covârșitor mai mare decât cel din industria minieră. Este doar o chestiune de schimbare mai rapidă sau nu a generațiilor industriale, cu ieșirea din scenă a proprietarilor actualilor poluatori mai repede sau menținerea lor în mandatul Trump. Pentru statul cu cele mai mari descoperiri științifice și tehnologice, zăbovirea în trecut pare inexplicabilă logic, deși extrem de relevantă financiar.