Sistemul de sănătate, un cerc vicios creat din nerozia celor care au avut puterea de decizie.
Autor: Andra-Elena Dumitrana (studentă) (foto stanga jos)
Am 23 de ani și sunt studentă la Medicină” e totuna cu „Am 23 de ani și sunt obosită”. Alerg în toate direcțiile, vreau să mă simt utilă, să împărtășesc, dar și să învăț. Fără ca toate astea să capete vreun contur. Recent, gândindu-mă la colegii care au părăsit România imediat după liceu, am înțeles că e vorba de un șablon. Pur și simplu, noi, visele și potenţialul nostru, nu îl putem umple.. sau el e prea mic pentru noi? Oricum ar fi, mi-e clar un singur lucru: dacă rămân aici, risc să îmi pierd curajul, optimismul și, până la urmă, sufletul.
Cerc vicios
M-au obosit lipsa cronică de mentori pasionaţi și lipsa unei pregătiri de calitate omogene, personalizate. Cauzele? Ca să fii cadru universitar nu trebuie să ai abilităţi pedagogice, ci doar doctoratul și prea mulți tineri termină Medicina, iar cantitatea a fost mereu ucigașul calității (noile generaţii de studenţi, dacă vin toţi la cursuri, nici nu au loc în amfiteatre). Mă întreb când și dacă vor înceta cu nerozia asta cei care sunt în măsură să decidă viitorul Medicinii românești. Poate când se vor număra printre pacienţii trataţi de medici mediocri și frustraţi? Poate. Și cercul vicios începe: prea mulţi o termină, prea puţini o termină știind că au un loc de muncă asigurat. Asta e partea în care nu înţeleg stupoarea cu care este dezbătut în mass-media exodul personalului sanitar. Să fie din cauză că jurnaliștii nu știu diferenţa dintre posturi și locuri? Altfel, nu pricep cum ai putea să pui la zid un om care, după ce a primit mai puţin ca secretara șefului de secţie, se trezește fără loc de muncă. Caraghios este că până acum doi ani și eu făceam asta. Dar nu vreau să fiu nodul dintr-o rețea (sau, mai bine spus, afacere) putredă cum este sistemul nostru medical actual.
O să-mi fac însă datoria: o să continui să caut motivul pentru care ar trebui să rămân pe pământul pe care calcă bunica mea care acum învârte în laptele abia muls cu mâinile în ale căror pliuri se află istoria ultimilor zeci de ani ai României.
Recomandările noastre
