Stelian Tănase CRITICĂ strângerea de bani pentru Cumințenia Pământului: Eșecul unei campanii de succes
- Gabriel Mihai
- 13 octombrie 2016, 09:42
Jurnalistul și scriitorul Stelian Tănase a postat pe blogul său o text critic la adresa strângerii de fonduri de către Guvern pentru opera lui Brâncuși, Cumințe Pământului.
Stelian Tănase critică mesajul purtătorului de cuvânt al Guvernului, Liviu Iolu, și acela cum că această campanie de strângere a unei sume atât de mare de bani ar fi „de succes”.
„Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Liviu Iolu, a spus presei după ședința de Guvern că -citez- ” a fost o campanie de succes” -Vorbea despre campania pentru strângerea a 6 milioane de euro pe lângă cele 5 acordate de Guvern de la bun început din bugetul de stat. Cum e de succes când pină la 30 septembrie, data limită, trebuia să fie strânsă suma de 6 milioane și s-a strâns ceva mai mult de o șesime, circa 1,2 milioane!? Unde e succesul aici!? A fost cacealma? în sensul că s-a ridicat steaheta sus, Guvernul mulțumindu-se și cu atât, el planificând de la început să dea restul- 5 milioane!?”, a scris Stelian Tănase pe blogul său.
De asemenea, tot el transmite și cam ce ar fi acela un succes pentru această campanie, în viziunea sa.
„Succes ar fi fost dacă populația ar fi donat toată suma, nu o șesime. E chestiune de calcul aritmetic de clasa întâi. Dar în politică, vedem înca o dată, niciodată 2 plus 2 nu fac patru. Sau cineva azvârle cu praf în ochi cum face și Liviu Iolu purtătorul de cuvânt al Guvernului. El e ceea ce se numește în domeniu, un spin-doctor. Un expert care scoate basma curată la nivel de imagine publică pe cineva, inclusiv un guvern sau un ministru când înregistează un eșec. El prezintă un eșec drept un succes, ca în acest caz”
Tot pe blogul său, în aceeași postare, găsim și o listă a cauzelor care au dus la acest eșec.
„Cauzele acestui eșec sunt multiple. Campania a început sub ministeriatul lui Vlad Alexandrescu și s-a încheiat sub cel al Corinei Șuteu. Campania a început stângaci, ca să nu zic de-a dreptul prost. Nu s-a creat un eveniment la lansare care să provoace o emoție colectivă, să mobilizeze opinia publică care să îndemne capul de locuitor să doneze, să se implice. S-au făcut gafe de amatori. A fost aici o viziune mai curând îngust birocratică, din birou. I-aș zice comsomolistă – heirupist, dacă doriți. Publicul nu a fost atras decât cu vagi imbolduri, mobilizatoare stil Agitprop. Au rulat câteva sclipuri lipsite de orice imaginație. Au lipsit evenimenle organizate în jurul statuii; campania a fost o discuție legată de bani, nu una despre cultură, nu s-a vorbit despre valoarea inestimabilă a acestei lucrări de Brâncuși. Nu au fost mari concerte, date benevol de artiștii de succes de ex. Milionarii români nu au fost capacitati în niciun fel să se implice cum se întâmplă în alte părți, unde oamenii și firmele cu bani formează nucleul dur al donatorilor.
Campania s-a văzut contracarată de demagogia știută – de ce nu dăm banii la spitale și școli!? Firește cei mai guralivi au fost cei care nu donează niciodată, nici pentru spitale, nici pentru școli, doar vociferează. Apoi nici patrioții de servici nu s-au îngheșuit să contribuie și nici nu au încercat să mobilizeze lumea pentru achiziționarea capodoperei lui Brâncuși– au rămas la vorbe… La ei patrimoniul național, tezaurul nostru de artă și cultură sunt numai vorbe bune să le aducă voturi și imagine. Ei doar fac caz de patrie, nu o servesc. Se servesc de ea – în fața camerelor tv, mai ales.
Apoi si-a băgat coada și politica – într-un an electoral era inevitabil cred. Dacă se strângea suma, Guvernul Cioloș ar fi repurtat un mare succes. Ar fi probat capacitatea de a mobiliza societatea românească. Unii ar fi capitalizat politic – sustinătorii Guvernului – și ar fi putut folosi electoral împrejurarea. Liberalii au fost văzuți în această postură de beneficiari ai unui eventual succes. Ca efect, adversarii liberalilor s-au opus categoric campaniei cu toate mijloacele. Campionii PSD și ALDE. Aceste partide au confundat planurile – interesul electoral imediat cu importanța achizitionării unei capodopere de Brâncuși aflată în toate manualele de istoria artei secolului XX. S-a uitat că opera marelui sculptor nu ar fi rămas aici numai până la alegeri…
Cam asta a fost istoria acestei campanii nereușite"