De la vinerea sinistră a României lui 10 august 2018 au trecut peste două săptămîni. Cîteva Scandaluri mediatice bine plasate și-au atins scopul: Cel de a împinge în plan secund Tulburările din 10 august 2018.

O contribuție majoră la această Diversiune a avut Parchetul General, condus de fostul procuror ceaușist Augustin Lazăr, o fosilă a ultimilor ani ai regimului Ceaușescu, trezită la viață de Klaus Iohannis care avea nevoie în fruntea procurorilor de un vidanjor personal. Grăbinduse să îndeplinească Înaltele Indicații de la Cotroceni, Augustin Lazăr a pus la cale o așa-zisă investigare a abuzurilor comise de Jandarmerie în 10 august 2018. Indiscutabil, Jandarmeria a acționat pe parcursul Mitingului, mai ales în Operațiunea de evacuare a Pieței, într-un mod vădit disproporționat față de problemele cu care se confrunta.

Numai că violențele jandarmilor sînt doar o parte din atmosfera sinistră, greu de imaginat în Bucureștii lui 2018, de Beirut, de Belfast sau de Fîșia Gaza (constat că la Ambasada Israelului la București se stă rău cu nervii, altfel nu-mi explic protestul față de compararea Pieței Universității cu Fîșia Gaza). Atmosfera nu poate fi redusă simplist la afirmațiile măcănite de Klaus Iohannis, prin conotațiile sale o nouă gafă fascistoidă, potrivit cărora „Guvernul PSD a gazat și a bătut românii”. Atmosfera cuprinde și violențele împotriva jandarmilor și instigarea la linșarea jandarmilor de către unitățile militare din presă și de pe rețelele sociale, și diversiunea Springtime, dar mai ales și brusca și neașteptata ostilitate a mulțimii așa-zise pașnice față de jandarmi, prin ascunderea huliganilor în rîndurile sale, insultele verbale aduse forțelor de ordine, blocări oricărei tentative a jandarmilor de a-i reține pe provocatori. A reduce investigația la anchetarea penală a jandarmilor și nu oricum, ci printr-un mizer spectacol mediatic, în care procurorii lui Augustin Lazăr, joacă rolul starletelor din emisiunile deșucheate, înseamnă o tentativă de mușamalizare a Operațiunii Învrăjbirea care a provocat, una dintre cele mai grave lovituri date imaginii noastre externe. La Sibiu, unde a participat la un chef de socializare al PNL, dovedindu-se încă o dată că pentru el Constituția e făcută din hîrtie igienică, Klaus Iohannis a ținut să precizeze că:

„În continuare există o suspiciune care se consolidează, că au fost unii incitatori trimiși acolo în piață. Dar toate aceste lucruri le vor elucida instituțiile care cu asta se ocupă.”

Dincolo de prima dare înapoi de la refuzul de a admite existența Incitatorilor, Klaus Iohannis ne-a servit dat o informație menită a ne vîrî în ceață. Cică niște instituții se ocupă cu incitatorii. Care instituții?

Indiscutabil, printre aceste instituții nu se numără Parchetul General. Parchetul General, ascultînd de Klaus Iohannis, n-a deschis nici o anchetă fie și în rem în legătură cu instigatorii și provocatorii. Revederea secvențelor ne arată că profesioniști specializați în provocarea forțelor de ordine au acționat încă de la ora 16, pentru a învrăjbi pe jandarmi cu mulțimea din Piață, în cadrul unei Operațiuni căreia i-am spus Învrăjbirea. Crearea unei atmosfere antijandarmi a fost opera instigatorilor de pe rețele sociale și de la televiziunile SRI Realitatea Tv și Digi tv. Libertatea de expresie e sfîntă. Dar ea, libertatea de expresie nu înseamnă instigarea la linșarea altor oameni, fie ei și jandarmi.

Să credem că printre instituțiile respectiv se numără și SRI?

Am serioase îndoieli.

În cazul Tulburărilor din 10 august 2018, SRI a dovedit o nepăsare ciudată, vecină cu trădarea de patrie. Nu a informat nici măcar pe președinte de incitările de pe rețelele sociale, n-a declanșat o investigație menită a stabili ce s-a întîmplat în 10 august 2018.

De ce e o nepăsare echivalentă cu trădarea de Patrie?

Nici un eveniment din istoria postdecembristă nu provoacă atîtea neliniști românului simplu ca Tulburările din 10 august 2018, rezultat al transformării unui miting pașnic întrun Beirut al României postdecembriste. Confrați mai tineri (Bogdan Iacob, de exemplu) au observat puternica notă de imprevizibil a Tulburărilor din 10 august 2018.

În plină vacanță, dar mai ales, în plină atmosferă de lîncezeală a protestatarilor, sub pretextul diversionist al unui Miting al Diasporei, în plin centrul Bucureștilor, o manifestație care nu putea fi decît pașnică se transformă într-un război stradal.

Sute de răniți, sute de plîngeri la Parchet. Susțin unii că, în ale capitale ale lumii, au loc confruntări mult mai violente între manifestanți și forțele de ordine. Da, așa e. Numai că la Paris, la Londra, la Berlin, aceste lupte de stradă sînt perfect explicabile. La Paris, ele se explică prin potențialul uriaș de agresivitate al tinerilor imigranți din suburbii. La Berlin, prin potențialul de violență al forțelor extremiste.

Au fost în Piața Victoriei imigranți islamici?

 Au fost în Piața Victoriei extremiști de dreapta?

Nu, în Piața Victoriei au fost manifestanți pașnici. Aceeași care au protestat din ianuarie 2017 și pînă acum în mod pașnic.

Transformarea unei manifestații pașnice într-una de o rară violență poate fi explicată printr-o emoție colectivă de moment.

Victor Ponta e credibil cînd susține teza demisiei, pentru că primise informații despre manifestări violente în zilele care au urmat tragediei de la Colectiv. Chiar dacă de nedorit, violențele ar fi explicabile într-un context de emoție națională, precum cea produsă de tragedia de la Colectiv.

S-a produs în zile anterioare mitingului din 10 august 2018 vreo tragedie?

A dat guvernul vreo O.U.G. precum celebru O.U.G. 13 din ianuarie 2017?

A anunțat Guvernul că se taie salariile, pensiile sau ca măcar li se ia studenților dreptul la plimbărici gratuite cu trenul?

Nimic din toate aceste evenimente de tip scînteie n-au avut loc.

Și cu toate acestea, în zilele premergătoare, pe rețele sociale și la televiziunile instigatoare se vorbea de Revoluție, de ocuparea Guvernului.

Neliniștitor pentru orice român care, prin taxele și impozitele plătite asigură buna desfășurare a SRI și SIE, rămîne caracterul imprevizibil al Tulburărilor. În polemica ieftină, pentru că e politicianistă, de după Tulburări s-au invocat perdanți din spațiul politic.

Aiurea!

Perdanta, marea perdantă a fost România.

Țara care, după 28 de ani de exercițiu democratic a găzduit în plin centrul Capitalei tulburări de nivelul celor din Beirut.

Țara care, în anul Centenarului Unirii, a dovedit că-i mai dezbinată ca niciodată. Nu trebuie să se intereseze SRI cum s-a ajuns la asta?

Cum să nu trebuiască?

Dacă din senin, fără un semn anterior, România a putut fi scena unor Tulburări de o rară violență, va fi atît de greu ca tot din senin, fără un semn anterior, să traverseze o tragedie națională?

După ce-am scris despre Operațiunea Învrăjbirea, cineva m-a sfătuit să văd sau să revăd Sezonul 7 din Homeland.

Sezonul 7 din Homeland a început să fie difuzat în 11 februarie 2018 și s-a încheiat în 29 aprilie 2018.

Jurnalistul provocator Brett O’Keefe, un exemplu de caracterul criminal pe care-l poate atinge un ziarist de social media, se ascunde, pentru a evita un mandat de arestare, la o familie conservatoare din provincie, Elkins. FBI vine să-l ia în custodie.

Brett O’Keefe e un ziarist care nu se dă în lături de la orice încălcare a normelor profesionale și morale. El își face din violențele împotriva președintelui Keane un mijloc de creștere a audienței. Sub influența sa nefastă, cei din familia Elkins și vecinii aduc arme, luînd poziție de tragere împotriva agenților FBI. Din greșeală, tînărul J. J., care ridică arma să tragă într-o patrulă FBI, e rănit. La îndemnurile lui Saul, consilierul prezidențial pe securitate națională, venit la fața locului pentru a negocia o predare pașnică a ziaristului provocator, o ambulanță îl duce pe adolescent la spital. Între timp, cei din zonă iau ostatic un agent FBI. Una dintre asistentele de pe Salvare plantează un microfon în casa asediată.

Adolescentul e dus la spital și trecut imediat la operație.

Un agent GRU din Divizia 6, Măsuri active, care participă la o vastă operațiune de destabilizare a administrației americane, se strecoară în spital, face cu telefonul mobil mai multe fotografii ale tînărului înconjurat de doctori.

Scoate dintr-o fotografie doctorii și trimite poza pe rețelele sociale, de fapt o uriașă rețea rusească de conturi false, care răspîndesc un mesaj la nivelul întregii Americi, cu titlul Adolescent lăsat de FBI să sîngereze.

Preluată de televiziuni, poza stîrnește furia tatălui. Acesta îl împușcă pe ofițerul FBI.

Împușcătura auzită de dispozitiv declanșează o reacție sălbatică a agenților FBI.

Nici o intervenție – nici măcar cea a președintelui – nu-i ține sub control. Declanșează un asalt asupra casei, cei din casă trag.

Rezultatul: 18 morți.

Operațiunea Învrăjbirea în variantă americană, dintre FBI și populația civilă. Ulterior, serialul dezvăluie mecanismul măsurilor active ale GRU în cadrul Războiului Informațiilor, un război în care social media și presa sînt manipulate magistral.

Sînt aduse amănunte senzaționale despre Divizia 6 a GRU, cea care a dus războiul informațional în cadrul alegerilor prezidențiale din America. Telespectatorul vede ceea ce el doar bănuise:

Că rețelele sociale au devenit un instrument prin care un Serviciu Străin poate clătina pînă și solida Americă. N-am scris aceste rînduri pentru a sugera că Operațiunea Învrăjbirea din 10 august 2018 a fost a serviciilor secrete rusești.

 În materie de tehnici și probleme, serialul Homeland se inspiră din viață. Sezonul 7 ne arată cum poate fi manipulat poporul american de un Serviciu secret.

Ce serviciu secret a operat în Operațiunea Învrăjbirea?!