Sursa foto: Arhiva EVZ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Titlul acestui text este inspirat de o carte apărută la Editura Politică a RSR, în 1971 – Spionii veneau din infern – scrisă de Charles Wighton și Gunter Peis – un istoric britanic și un ziarist austriac. Să nu vă imaginați că era vorba de agenți KGB.
Cu toată (pseudo)deschiderea lui Ceaușescu spre Vest după episodul ,,Cehoslovacia 1968’’ și controversata distanțare de URSS-ul ,,Doctrinei Brejnev’’, despre KGB, la București, se vorbea în surdină. Sau deloc. Cu atât mai puțin s-ar fi putut ... publica ceva.
Cartea celor doi autori occidentali - Hitler’s spies and saboteurs, titlul original - apărută în 1958 la New York și Londra, se referea la acțiunile agenților Abwehr-ului - serviciul de spionaj al Wehrmacht-ului - condus de amiralul Wilhelm Canaris, împotriva Marii Britanii, în anii ‘30-’40. O curiozitate: G. Peis, decedat în 2012, a fost cel mai tânăr ziarist acreditat pe lângă lucrările Procesului de la Nurnberg. Avea 18 ani.
După cum v-ați imaginat, a doua parte a titlului este și ea inspirată de o carte: ,,Asasinii printre noi’’ a lui Simon Wiesenthal, celebrul ,,vânător de criminali naziști’’, publicată, cam în aceeași perioadă, în România.
În rândurile de mai jos nu va fi vorba nici de spionii lui Canaris, nici de asasinii urmăriți de Wiesenthal. Suntem în zilele noastre și vorbim de spionii, care dezinvolt și sub acoperire diplomatică sau nu, se pierd printre noi, în draga noastră Europă și chiar ... dincolo de ea.
Cutremur la Budapesta: Magyar expulzează diplomați ruși
Ungaria a surprins recent cancelariile occidentale printr-o decizie radicală: expulzarea a 10 membri ai ambasadei Federației Ruse de la Budapesta. Motivul invocat, devenit deja un clișeu diplomatic standard, ascunde secretul lui Polichinelle: „activități incompatibile cu statutul de diplomat”. În limbajul decodificat al serviciilor de informații, acești zece oameni nu redactau rapoarte politice sau economice, ci coordonau rețele operative pe teritoriul unui stat membru UE și NATO și chiar mai departe...
Întrebarea care plutește legitim deasupra acestei mutări este una de ordin politic: erau acești agenți urmăriți încă din vremea de vârf a regimului Viktor Orbán, însă premierul maghiar nu a avut curajul politic să aprobe expulzarea lor? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ.
Contraspionajul ungar (Constitutional Protection Office - AH) dispune de profesioniști desăvârșiți – pe unii dintre ei i-am cunoscut - care monitorizează de decenii mișcările rezidențelor GRU și SVR de la Budapesta. Totuși, sub umbrela unei politici profund indulgente față de Kremlin, promovată ani la rând de Viktor Orban, dosarele au fost completate mereu, dar au rămas în sertare.
Faptul că expulzarea a avut loc abia acum sugerează că presiunea partenerilor occidentali și amploarea iminentă a unei breșe de securitate au depășit cu mult pragul de toleranță al noului guvern de la Budapesta.
Pragmatismul energetic și placa turnantă a spionajului, blocată
În ciuda acestei lovituri de imagine și operative, canalele strategice de comunicare dintre Budapesta și Moscova nu se vor închide complet. Ungaria rămâne profund dependentă de materiile prime energetice din Rusia – de la gazul livrat prin conductele din sud, până la combustibilul nuclear vital pentru funcționarea și extinderea centralei nucleare de la Paks. De după cortina unde a fost trimis în aprilie, Orban își menține retorica de „negociator pragmatic”, argumentând că securitatea energetică a cetățenilor săi nu poate fi sacrificată pe altarul geopoliticii.
Totuși, din punct de vedere operativ, Occidentul a marcat un punct decisiv. Budapesta a funcționat ani la rând ca o adevărată placă turnantă a spionajului rusesc în interiorul Uniunii Europene și al Alianței Nord-Atlantice. Nu toată lumea a uitat că cel mai strălucit și insolent monument al acestei infiltrări a fost, fără îndoială, Banca Internațională de Investiții (IIB).
Scurtă istorie a ,,Băncii de spionaj’’ de la Budapesta
Mutată de la Moscova la Budapesta în 2019, la invitația generoasă a guvernului maghiar, instituția a oferit lumii academice și diplomatice un concept absolut revoluționar în managementul riscului: „banca de spionaj”. Într-o demonstrație de umor geopolitic involuntar, Budapesta a acordat acestei bănci o imunitate diplomatică completă, încât personalul ei rusesc putea transporta valize, documente și probabil, secrete de stat prin spațiul Schengen fără a fi deranjat de banalele controale de frontieră.
Oficial, se investea în infrastructură; neoficial, capitalul cel mai de preț distribuit pe piața europeană era cel informativ. Conducerea băncii înnoda perfect tradiția bancară cu cea de familie, președintele instituției fiind fiul unei celebre spioane KGB.
Din nefericire pentru economiștii de la Kremlin, această „inginerie financiară” a dat faliment în 2023. După ce statele est-europene (inclusiv România) s-au retras din acționariat în urma invaziei din Ucraina, Trezoreria SUA a aplicat băncii singurul tratament eficient împotriva imunității diplomatice: sancțiuni economice totale.
Rămasă fără acces la dolari și euro, inedita instituție de credit și-a strâns discret dosarele și s-a evacuat înapoi la Moscova. Alungarea acestei bănci a lăsat însă în urmă o infrastructură invizibilă, care abia acum, prin eliminarea celor 10 pioni-cheie din ambasadă, primește o lovitură structurală greu de reparat pe termen scurt.
Reacția Bruxelles-ului: sfârșitul „excepției maghiare”?
Comisia Europeană a reacționat prompt, catalogând decizia Budapestei drept o „reacție legitimă a Ungariei în fața amenințărilor hibride”. Deși oficialii europeni nu se așteaptă ca Ungaria să devină peste noapte un stat vocal sau asertiv la adresa Rusiei, gestul indică o recalibrare majoră.
Budapesta începe să își conceapă politica externă în spirit european, înțelegând că izolarea în interiorul UE, experimentată vreme îndelungată de Viktor Orban, are costuri economice și politice mult prea mari pentru o țară atât de mică.
Ne aflăm, oare, în fața momentului în care „excepția maghiară” și-a încheiat existența? Este prematur să afirmăm că Ungaria s-a aliniat total taberei euro-atlantice în ceea ce privește dosarul estic. Însă jocul la două capete a devenit mult mai periculos pentru Budapesta. Când ești nevoit să expulzezi diplomați/ofițeri de informații ai unui stat, considerat partener strategic timp de 16 ani, pentru a-ți dovedi loialitatea față de aliați, înseamnă că spațiul de manevră diplomatică s-a îngustat semnificativ.
Instructaj de la Moscova, spionaj în România
Dacă în Ungaria - cu deschidere spre Occident - spionajul poartă veșminte diplomatice, la est de Budapesta, în România, acesta îmbracă forme mult mai pragmatice și periculoase. România a devenit o țintă prioritară a spionajului și sabotajului rusesc, pe fondul rolului său geopolitic crucial de hub logistic pentru Flancul Estic și pentru sprijinirea Ucrainei. Problemele se vor agrava – mai ales pe segmentul sabotajului - atunci când se va pune în discuție spinoasa chestiune a reconstrucției Ucrainei.
Un caz recent confirmă acest asediu invizibil. După o urmărire minuțioasă de 6 luni, desfășurată pe raza a 4 județe (Cluj, Constanța, Călărași și Ilfov, inclusiv București), serviciile de contraspionaj românești (SRI), în cooperare cu procurorii DIICOT, au reținut un cetățean rus în vârstă de 40 de ani. Acesta nu era un diplomat de salon, ci un agent de teren activ. Misiunea lui? Fotografierea și filmarea detaliată a unităților militare, a centrelor de comunicații strategice ale NATO, a mijloacelor de tehnică militară, precum și a elementelor de infrastructură critică. Un interes deosebit l-a acordat monitorizării avioanelor de transport ucrainene de tip Antonov prezente pe teritoriul național.
Spionul rus, pion într-un război de uzură
Nu este un caz izolat, ci urmează un tipar identic cu cel din 2024, când columbianul Luis Alfonso Murillo Diosa a fost reținut în Ilfov. Murillo Diosa, recrutat și instruit direct de un rezident din Rusia, fusese trimis în România pentru a documenta rețele de conducte și facilități industriale cu scopul de a comite acte de diversiune și incendieri. El a fost condamnat definitiv la 6 ani de închisoare în 2025.
Modul de operare dezvăluie metoda clasică a serviciilor rusești (GRU/SVR):
- Culegerea de date preliminare: Folosirea unor tehnici simple de recunoaștere (fotografii de detaliu, coordonate GPS).
- Comunicații criptate: Utilizarea aplicațiilor securizate pentru transmiterea datelor către servere externe.
- Compartimentare strictă: Separarea totală între „curatori” (cei care transmit instrucțiunile din spatele ecranelor, adesea aflați în siguranță, la Moscova) și „executanți”. Spionul rus reținut recent în România era exact asta: un executant de teren, o piesă consumabilă într-un război hibrid de uzură.
Concluzii. Contra spionajului, Europa are un blindaj prea subțire
Toate aceste cazuri, de la Budapesta la București, - la care se adaugă altele, în Polonia, Germania, Italia - ne conduc către o concluzie sistemică îngrijorătoare: Chiar dacă se cooperează pe acest segment, ,,suma algebrică’’ a serviciilor de contrainformații europene nu înseamnă o structură închegată care să acționeze ca un serviciu eficient. Uniunii Europene îi lipsește un serviciu propriu de informații și contraspionaj. Încercări de a constitui un asemenea serviciu au fost, doamna Ursula s-a implicat, dar rezultatele sunt aproape nule.
Suntem o uniune economică, avem o monedă comună, tindem spre politici de securitate integrate, dar ne bazăm securitatea internă pe un mozaic fragmentat de servicii naționale. În timp ce spionii Moscovei sau ai Minskului trec granițele comunitare profitând de libertatea de mișcare a spațiului Schengen sau de vize obținute facil, statele membre se bazează exclusiv pe cooperarea bilaterală. EU INTCEN (Centrul de Analiză a Informațiilor din UE) este doar un organism de analiză, nu o agenție operativă cu drept de reținere, arestare, interceptare.
O altă încercare ar fi ICE – Intelligence College in Europe – o entitate interguvernamentală independentă de instituțiile UE - mare greșeală - înființată la Paris în 2019.
Obiectivul este minimal: ICE reunește comunitățile de intelligence - civile, militare, interne, externe – plus mediul academic din statele Uniunii cu scopul de ,,a stimula gândirea strategică și a dezvolta cultura comună de intelligence’’. Ca și în cazul EU INTCEN, avem de-a face cu multă teorie și zero practică operativă. Puțin, foarte puțin.
Deci, ca să conchidem. Fără o structură centralizată de contraspionaj european, capabilă să lege instantaneu firele operative dintr-o țară în alta, Europa va rămâne vulnerabilă. Spionii nu mai vin din infernul simbolic al Războiului Rece. Ei coboară din avioane de linie, închiriază mașini, folosesc telefoane inteligente și se plimbă dezinvolt pe străzile noastre. Depinde doar de vigilența structurilor noastre naționale ca aceștia să nu își ducă misiunile la bun sfârșit.
Recomandările noastre
