Social
Singurul sat din România împărțit în cinci sectoare. Ciudat e că pe 80% dintre bărbați îi cheamă Florian
sursa foto: Wikiloc
Din cuprinsul articolului
În inima Maramureșului, satul Preluca Veche ascunde o poveste care pare desprinsă dintr-o carte veche. Două nume, două destine și o legendă: Nechita și Flore, frații care ar fi întemeiat așezarea acum sute de ani, rămân și astăzi vii în memoria locului.
Un sat născut dintr-o poveste
Așezat între dealuri, pe un platou care pare desprins dintr-o pictură, satul Preluca Veche din Maramureș poartă o istorie care nu se lasă ușor despărțită de legendă. Locul are o frumusețe aspră, iar aerul pare că păstrează ecoul veacurilor.
Istoricii și localnicii vorbesc despre începuturile satului ca despre o poveste de demult, spusă la focul serii. Nechita și Flore — doi frați curajoși, premiați pentru fapte de arme, ar fi fost cei care au primit pământul pe care s-a născut Preluca.
Profesorul și preotul greco-catolic dr. Ioan Tîmbuș, unul dintre cei care au cercetat legenda, spune că originea așezării e strâns legată de acești doi frați. „Legenda spune că Nechita și Flore au primit ca posesiune atât cât puteau înconjura călare într-o zi, pentru faptele lor din vremea invaziei tătare”, explică el.
Când legenda devine istorie
În poveștile Maramureșului, mitul și realitatea se ating. Profesorul Tîmbuș subliniază că, dincolo de legendă, există și dovezi istorice. „Pe blazoanele vechilor familii nobiliare din Preluca apar chipuri de tătari străpunse de sabie. Asta arată că răsplata lor a fost legată de luptele împotriva năvălitorilor”, afirmă el.
Documentele arată că satul este atestat oficial în 1603, dar urmele de locuire par mult mai vechi. „Un geolog de la Cluj a descoperit, împreună cu studenții săi, urme de civilizație pe Vârful Feții – bolovani cu incizii folosiți pentru ascuțirea toporiștilor din piatră. E o dovadă că oamenii trăiau aici încă din epoca bronzului”, spune Tîmbuș.
Astfel, legenda se împletește firesc cu istoria: doi frați recompensați pentru curaj au întemeiat o așezare care, la rândul ei, își trage rădăcinile din vremuri mult mai vechi decât orice document.
De la un sat, la două lumi: Preluca Veche și Preluca Nouă
La început, Preluca era un singur sat. De-a lungul secolelor, localitatea s-a împărțit în două: Preluca Veche și Preluca Nouă, separate mai degrabă de vreme și nevoi decât de voință.
„Cele două sate au fost cândva una. Mai târziu, oamenii din Preluca Nouă și-au ridicat propria biserică, fiind prea departe să ajungă la cea din Preluca Veche”, povestește profesorul.
În timp, fiecare și-a creat propria identitate. Astăzi, ele aparțin comunei Copalnic Mănăștur, dar păstrează aceeași amprentă istorică. Numele fondatorilor se regăsesc pretutindeni. În Preluca Veche predomină Nechita, în Preluca Nouă – Florian sau Florean.
Primarul comunei, Vasile Mihalca, confirmă această moștenire: „În Preluca Nouă, aproape 80% poartă numele Florean sau Florian, iar în Preluca Veche, peste 60% se numesc Nechita ori Nichita. E ca o semnătură a trecutului, care încă trăiește.”
Originea numelor: o călătorie prin Europa veche
Istoria Prelucii vorbește și despre amestecul de culturi din Transilvania medievală. „Nechita e un nume de origine slavă, iar Flore, din familia numelui Florian, are origine franceză”, explică profesorul Tîmbuș.
Această combinație stranie între Est și Vest lasă loc unei ipoteze fascinante: „E posibil ca fondatorii să fi fost soldați – poate chiar mercenari – în armatele europene din secolul XIV, răsplătiți cu pământuri pentru vitejie.”
Toponimia locului confirmă urmele celor doi. Pe hărțile vechi se regăsește Vârful Florii, o denumire care amintește de numele fondatorului. De acolo se vede granița dintre Preluca Veche și satul Rușor, iar localnicii spun că acolo „începe lumea lor”.
Un sat cu cinci sectoare, ca o capitală în miniatură
Puțini știu că Preluca Veche avea, în perioada austro-ungară, o împărțire administrativă unică. Satul era organizat în cinci sectoare, fiecare cu un rol distinct.
Profesorul Tîmbuș glumește adesea pe seama acestei structuri: „Preluca avea sectoare înainte să aibă Bucureștiul. Pe hărțile militare ale Imperiului Habsburgic apar aceste delimitări, nu inventate de localnici, ci trasate oficial.”
„Valea Arinului era sectorul economic – acolo trăiau cei mai mulți nobili. Apoi era centrul satului, unde se află biserica și școala. Piciorul Măștii era partea înaltă, un fel de „nord” al Prelucii. Apoi existau cătunele Groape și Răntășel, ambele izolate, dar parte din aceeași poveste”, adaugă profesorul.
Astăzi, satul se întinde pe peste 2.000 de hectare, dar are doar aproximativ 100 de case locuite. Un loc liniștit, care pare neatins de graba lumii moderne.
Foto: Asociația Șura
Incendiul care a șters trecutul
O mare parte din documentele istorice ale satului s-au pierdut într-un incendiu petrecut la începutul secolului XX. „Primăria din Preluca Veche a fost trăsnită. Arderea clădirii a distrus toate documentele și diplomele nobiliare. Erau hârtii care le garantau drepturile și pământurile moștenite din vechime”, spune profesorul Tîmbuș.
Astfel, mare parte din istoria scrisă a dispărut, dar a rămas cea transmisă pe cale orală – legende, amintiri, povești. În Maramureș, cuvântul spus la gura sobei a fost mereu mai puternic decât cel scris în arhive.
De la „Horgoș” la „Preluca”
Puțini știu că satul nu s-a numit dintotdeauna Preluca. În vechime, locul era cunoscut sub numele „Horgoș”, care însemna „supărăcios” sau „iute la mânie” – o trăsătură care, potrivit legendelor, descria temperamentul aprins al locuitorilor.
Ulterior, numele s-a schimbat în „Preluca”, care înseamnă poiană – un nume mai potrivit pentru liniștea locului.
O poveste care încă trăiește
Astăzi, Preluca Veche nu mai e un centru nobil, dar își poartă trecutul cu demnitate. Casele din lemn, bisericile vechi și ulițele tăcute păstrează urmele unei istorii care s-a născut între sabie și legendă.
„Istoria Prelucii nu se poate separa de mit. Aici, fiecare nume e o poveste, fiecare deal are un ecou din alte vremuri”, spune profesorul Ioan Tîmbuș.
Cine urcă până la Vârful Florii, într-o dimineață de toamnă, înțelege repede de ce: aici, legendele și istoria se confundă până la lacrimi.
