În 1941 i se acordă o bursă Humboldt în Austria, şi în anul următor primeşte numirea ca ataşat de presă la Consulatul român din Viena.

Considerat „cetăţean al unei ţări inamice”, în august 1944 este internat pe rând în mai multe lagăre din Germania şi Austria. Evacuat de armata engleză la Bologna, în alt lagăr, a fost eliberat la sfârşitul războiului.

A refuzat să se întoarcă în ţară şi a rămas în Italia. De altfel, în ţară a fost condamnat, în 1946, sub acuzaţia de înaltă trădare, la muncă silnică pe viaţă, zece ani degradare civică şi confiscarea întregii averi.

Vintilă Horia, împreună cu soţia, a ajuns, în 1947, la Florenţa, unde l-a întâlnit pe scriitorul italian Giovanni Papini. Mai târziu, în 1963, legat de această întâlnire, publică la Paris interviuri cu Papini.

A redactat, în franceză, romanul „Dumnezeu s-a născut în exil” (‘Dieu est né en exil’), care apare în 1960, obţinând un mare succes şi fiind distins cu Premiul Goncourt.

Contestat dur de mediile literare de extremă stânga de la Paris, care reproşau juriului că a premiat un fost membru al unui partid fascist, scriitorul a renunţat la acest premiu, printr-o scrisoare adresată juriului Academiei Goncourt. Premiul însă nu i-a fost retras niciodată.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric