Din cuprinsul articolului
Poate niciun alt scriitor din România nu a descris munții și drumurile montane așa cum a făcut-o Calistrat Hogaș. Copii fiind, i-am urmărit preumblările pe cărările montane în tovărăși iepei sale, Pisicuța.
Calistrat Hogaș, originea și formarea
Calistrat Dimitriu, devenit Hogaș în timpul studiilor (fusese porecla sub care a fost cunoscut bunicul său patern), s-a născut la 19 aprilie 1847, la Tecuci, în familia protopopului Gheorghe Dimitriu și a Mioarei Stanciu Dimitriu. După studii primare în localitatea natală, va studia la Academia Mihăileană din Iași, studiile liceale în perioada 1860-1869. Va fi coleg de generație cu Gheorghe Panu, viitor politician și critic al dinastiei de Hohenzollern și cu viitorul istoric A.D. Xenopol, cu filosoful Vasile Conta.
A continuat studiile la Universitatea din Iași, specializându-se pe Filosofie și Literatură Română. S-a căsătorit cu Elena Gheorghiu, fiica unui preot din Piatra Neamț la 17 ianuarie 1871, cei doi având 8 copii, doar 7 ajungând la maturitate.
O carieră didactică sub semnul mutărilor succesive
A început să predea la Gimnaziul Comunal din Piatra Neamț, din 1872-1873, până în 1878, fiind numit și director al școlii. A predat din 1879 la Tecuci și la precursoarea actualului Colegiu Național Pedagogic din Iași până în 1881. Cum învățătorul Creangă l-a cunoscut pe poetul Eminescu în calitate de revizor școlar, Calistrat Hogaș a devenit prieten cu dramaturgul I.L.Caragiale care a fost revizor școlar în jud. Neamț în 1881-1882. Din 1886, a plecat la Alexandria, Teleorman, nedorind să predea în București. La Alexandria, a fost atât profesor, cât și directorul școlii.
Va reveni în Moldova, la Roman, în 1891, pentru ca din 1899, Calistrat Hogaș să se stabilească la Iași, unde s-a și pensionat din activitatea la catedră, dar a continuat să predea cu normă întreagă și după pensionare. În 1915, s-a mutat la Piatra Neamț. Toate aceste mutări în diverse părți ale României s-au datorat unor conflicte pe care Calistrat Hogaș le-a avut cu autoritățile școlare în anii 1878 și 1886.
Activitatea literară
Prieten cu I.L. Caragiale, dar stând departe de București, Calistrat Hogaș a ajuns la un moment dat, nu doar să predea Literatura română ci și să scrie. A publicat prima operă literară, o poezie în 1874 și prima operă în proză, o mică povestire de călătorie în 1882. Nu s-a dedicat literaturii pregnant, decât după 1907. Se împrietenise cu ”sufletul” legendarei publicații „Viața Românească”, scriitorul Garabet Ibrăileanu. Aici, a început să publice pentru ca la editura acestei reviste, în 1912, să publice prima sa operă consistentă în proză, „Pe drumuri de munte”. Cartea a fost bine primită, iar în 1914, deja a fost tipărită a doua ediție, dar un incendiu care a distrus tipografia a distrus toate exemplarele pregătite pentru a fi trimise la librării și biblioteci.
Lucrarea care descrie magistral peisajele montane, anticipând reportajele de mai târziu (1939) ale lui Geo Bogza și venind în ordine cronologică după legendara „România pitorească” a lui Alexandru Vlahuță din 1901, a fost propusă la Premiul „Adamachi” al Academiei Române. în valoare de 5 000 lei, dar la final, nu a fost premiată.
Calistrat Hogaș dincolo de literatură și profesia didactică: iubiri cu femei, petreceri în cârciumi stropite din belșug cu alcool, călătorii în munți
Despre Calistrat Hogaș, s-a scris de faptul că deși a avut o soție fidelă, Elena, alintată Elencu, supusă, care i-a dăruit mulți copii, a avut relații cu multe femei, inclusiv cu o tânără care s-a mutat la București. Este posibil ca scriitorul să fi refuzat catedra din București, tocmai pentru a nu se întâlni cu fosta iubită, mult mai tânără decât el.
A fost cunoscut pentru faptul că petrecea des timpul în cârciumi, consuma în special vinuri și rachiuri, având înțelegere pentru cei ce „populau” aceste stabilimente, iar când nu era la catedră, la cârciumi, sau acasă, obișnuia să plece pentru a se lăsa absorbit de peisajele montane extraordinare ale Moldovei.
Sfârșitul. Gloria postumă a marelui scriitor
Calistrat Hogaș s-a stins din viață la 28 august 1917, la Roman. În 1921, „Pe drumuri de munte” a fost tipărită pentru public, în două volume. Al doilea volum, cu subtitlul „În Munții Neamțului” a avut prefața lui Mihail Sadoveanu.
Când Societatea Scriitorilor Români a decis să instituie premiile literare, scriitorul Liviu Rebreanu a întocmit un referat extraordinar în anul 1922 și, postum, primul premiu al acestei Societăți i-a fost conferit lui Calistrat Hogaș.
Memoria scriitorului a fost promovată de Sidonia C. Hogaș, cea de-a șaptea născută (în anul 1882) a scriitorului. Aceasta nu s-a căsătorit, a amenajat în 12 iunie 1939 o parte a casei familiei din Piatra Neamț drept punct memorial muzeal dedicat tatălui ei. A donat în 1967, casa și colecțiile muzeale statului român pentru ca să fie făcut un muzeu de stat. Sidonia Hogaș s-a stins din viață la 94 de ani, la 19 aprilie 1976, în ziua în care se împlineau 129 ani de la nașterea tatălui ei.
