Povestea unei crime de acum 30 de ani. Mărturia studentului care într-o criză de furie și-a atacat iubita și pe gazda acesteia

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Ce metodă mai bună de a te răcori într-o zi de început de vară decât să cauți prin arhive! Mărturisesc faptul că am început prin a căuta materiale vechi despre generalul Costică Voicu, vestea morții sale, primită ieri, trezindu-mi amintiri din perioada cât a condus Poliția Română.

Povestea unei crime de acum 30 de ani

Parcurgând textele vechie, ale altora și chiar ale mele, mi-am dat seama că atât de multe lucruri s-au schimbat în ultimii 30 de ani și că scandalurile din perioada în care în limbajul românului intrau expresii ca ”gulere albe” sau ”crimă organizată” și ”spălarea banilor” trebuie explicate amănunțit pentru a fi pe înțelesul publicului de azi. Ar merita totuși scris un text despre acea perioadă. Poate îi vine rândul.

Chiar pe pagina din 15 martie 1996 din Evenimentul Zilei am dat, însă, peste un text semnat de colega mea Lidia Popeangă și de mine despre o crimă bucureșteană care, la vremea ei, a făcut ceva vâlvă, mai ales pentru că ucigașul nu a fost prins imediat, ci după o vânătoare de câteva zile.

Ancheta este din perioada când instinctul de copoi al ”celor de la Omoruri” era primordial, suportul tehnic de acum fiind aproape nul, localizări pe telefon, camere de luat vederi stradale, interceptări de convorbiri lipsind atunci. Audierile profesioniste, ”simțirea” locului faptei și interpretarea corectă a urmelor erau atuuri nelipsite din mâneca polițiștilor și procurorilor. Și munca reporterilor era diferită, terenul fiind cuvântul de ordine în acei ani, așa cum, cred eu, ar trebui să fie și acum, dar nu mă bag.

Experții dau alarma: milioane de oameni ar putea fi afectați de infecții greu de tratat

Cum merge firma fondată de Ilie Bolojan. Activele și încasările, mult sub nivelul de acum un deceniu

Am schimbat numele victimei violului, așa cum e normal, dar și al autorului, pentru că probabil și-a ispășit pedeapsa. A rămas numele procurorului criminalist Aurel Bulcu, căruia îi păstrez o frumoasă memorie.

Material publicat în Evenimentul Zilei ediția din 15 martie 1996:

„Prins la Cîmpulung Moldovenesc

Studentul ucigaș din strada Episcop Radu declară: „Am lovit-o de mai multe ori, pînă a tăcut“

Alexandru Popescu, studentul ucigaș care a bîntuit țara purtînd în suflet povara unei iubiri neîmplinite și pe mîini sîngele unei bătrine, a fost prins de Poliția din Cîmpulung Moldovenesc.

Criminalul a fost adus înapoi în București și, ieri, a povestit pentru prima dată anchetatorilor cum a ucis-o pe Viorica Valahie și cum a încercat să-și siluiască iubita.

Un singur eveniment i-a tulburat firul amintirilor însîngerate: la un moment dat, pe holurile Parchetului s-a întîlnit cu Marina. Fata a avut un șoc revăzîndu-l pe omul care, în demența sa, a confundat-o cu o „bucată de carne“, culeasă dintr-un bordel.

• STUDENTUL I-A DĂRUIT VIITOAREI VICTIME UN VOLUM DE NICHITA STANESCU

Vă reamintim că duminică, 10 martie, Alexandru Nicolae Popescu, student în anul V la Facultatea de Biologie din Iași, a încercat să-și violeze iubita, Marina, care voia să se păstreze neprihănită pînă în noaptea nunții. Pentru a se asigura că nu îl va deranja nimeni, tînărul i-a sfărîmat cu o teslă capul Vioricăi Valahie, gazda fetei.

După ce a anunțat Salvarea, Alexandru a dispărut. Studentul s-a dus acasă, la Cîmpulung Moldovenesc, de unde a fost ridicat de polițiști. In birourile anchetatorilor de la București a fost adusă o „epavă“ umană, un tînăr inteligent, de succes, acum învins de povara faptelor sale.

Docil, Alexandru recunoaște tot ce a făcut într-o criză de nebunie.

Ucigașul va fi supus unei expertize neuropsihiatrice pentru a se stabili exact starea sa în acea jumătate de oră, în care, dintr-un tînăr timid a devenit ucigaș și violator. Pentru a înțelege această „stare a crimei“, îl vom lăsa pe ucigaș să iși povestească ororile la care a supus două femei. Trebuie spus că Alexandru a cunoscut-o pe Marina la Iași, în anul 1993.

De mai bine de un an, Marina stătea în gazdă la Viorica Valahie, intr-o căsuță din strada Episcop Radu. Alexandru le vizita cam o dată pe lună și le ajuta pe femei la treburile gospodărești. Ultima oară, a venit la București pe 8 martie. El i-a adus iubitei sale în dar un volum de poeme de Nichita Stănescu. În noaptea de 9 spre 10 martie, tinerii au mers la o petrecere, la o colegă de facultate de-a Marinei.

• „GAZDA M-A BRUSCAT CU O AFIRMAȚIE RĂSTITĂ“

„Am plecat de la acea petrecere în jurul orei 8,30, pe 10 martie. Am ajuns acasă la victimă, unde am încercat să ne odihnim. Eu din nou nu am reușit decît să ațipesc foarte puțin. Ne-am trezit, am mîncat și ne-am uitat la televizor. Apoi din nou am mîncat. În timp ce pregăteam masa, m-am certat cu Marina și ea mi-a spus că a hotărît să încetăm relația dintre noi. Am implorat-o să nu facă acest pas, dar nu am reușit.

Ea a avut o reacție brutală, iar eu mi-am pierdut cumpătul și am răspuns la fel. Aici a intervenit gazda, care nu a prins discuțiile dintre noi, ci doar imaginea Marinei plîngînd. Doamna Valahie s-a supărat, m-a chemat la masă și acolo am încercat să mă sinucid. Cele două femei s-au împotrivit și încercarea mea a eșuat.

Marina s-a dus să se odihnească, iar eu au luat o pastilă de Hidroxizin și două de Aspacar din casă. Gazda Marinei mi-a spus că nu mai am ce căuta pe acolo de azi înainte și că mă va trezi la 20,15, ca să mă pregătească să plec.

La acea oră m-am ridicat din pat, mi-am pregătit lucrurile și am încercat să le așez în diplomat. Gazda m-a bruscat cu o afirmație răstită, eu m-am înfuriat, am luat o teslă din locul unde am lăsat-o vineri și am lovit-o de mai multe ori, pînă a tăcut.

Elucidarea unei crime

M-am înspăimîntat la vederea sîngelui și am plecat s-o caut pe Marina, care în momentele acelea era ieșită din casă. Cînd a sosit Marina am ascuns fața doamnei Valahie cu o pernă fiindcă începuse să sîngereze din abundență, nu doream să o sperii pe Marina. I-am spus că doresc să-mi iau lucrurile și să plec. Ea s-a opus iar eu i-am tras o palmă. Marina a căzut pe pat iar eu i-am rupt hainele, dintr-o țesătură ușoară vrînd să o ridic. Atingindu-i trupul în timpul luptei, nu știu ce m-a apucat și am întreținut relații sexuale forțate cu Marina.

Apoi ne-am îmbrăcat și am plecat să dăm telefon la Salvare pentru bătrîna care încă trăia“.

Alexandru Popescu a fost prins în urma măsurilor luate prin conlucrarea dintre ofițerii judiciariști din țară și cei de la Serviciul Omoruri de la Poliția Capitalei, coordonați de procurorul criminalist Aurel Bulcu. Coroborînd probele strânse din teren, aceștia au greaua misiune de a stabili cît adevăr este în declarațiile tînărului acuzat de omor deosebit de grav.

LIDIA POPEANGĂ

AL. RACOVICEANU”