Din cuprinsul articolului
Scriitorul Panait Istrati (1884-1935) este o figură inedită a literaturii române din prima jumătate a secolului XX. Aventurier, autodidact, certat cu educația formală a trăit cum a putut și a fost la un pas să reușească în tentativa de a se sinucide. Atras de comunism, i-a devenit adversar. Poate moartea sa din 16 aprilie 1935 într-un sanatoriu bucureștean, la Filaret, pe fondul tuberculozei de care a suferit mulți ani, l-a salvat să nu ajungă într-o închisoare comunistă un deceniu mai târziu.
Panait Istrati (Gherasim Valsamis) - ascensiunea și întâlnirea cu doctrina comunistă
Fiu al unei brăilence, Joița Istrati și al unui contrabandist grec din Cefalonia, ajuns la Brăila Iorgos (Gheorghios) Valsamis, născut la 10 august 1884, la Brăila, Panait Istrati a abansonat școala după patru clase, absolvite în 6 ani. Cu educație de autodidact, a fost atras de vagabondaj în Levant și Occident, apoi, în sărăcie, ajuns la Nisa, dorind să se sinucidă în 1921.
A reușit după spitalizare, să-l cunoască pe marele scriitor francez Romain Rolland și, la îndemnul acestuia, a început să scrie, având succes în România, dar trezind și rivalități, cea mai cunoscută fiind aceea cu istoricul Nicolae Iorga. Scriitorul Panait Istrati, deși a fost prieten cu Ștefan Gheorghiu și cu Alexandru Stănescu Sahia, nu a fost niciodată activist comunist. Asta, deși i s-a propus să conducă sindicatul docherilor și muncitorilor portuari de la Brăila de către Ștefan Gheorghiu. A încercat să își ajute prietenul, Ștefan Gheorghiu, în 1912, să se vindece de tuberculoză (care îl va ucide și pe el), boală incurabilă la acea dată. Ștefan Gheorghiu va muri însă în 1914.
Panait Istrati, 6 ani de viață, în care a avertizat ce urma a fi comunismul
Din contră, în 1927 și 1929, Panait Istrati a călătorit în URSS (a vizitat inclusiv Kiev, Moscova), a fot găzduit în ceea ce astăzi este Transnistria de către Ecaterina Arbore (atunci actuala Transnistrie se numea RSS Moldovenească, fondată de Stalin în 1924 ca să aibă un avanspost la granița de la Nistru cu România). S-a întâlnit și s-a împrietenit cu legendarul scriitor autor al romanului „Zorba grecul”, Nikos Kazanthzakis, autorul incluzându-l în roman pe Panait Istrati. Panait Istrati a fost filmat de comuniști cu acceptul său, exprimându-și ideile despre călătoria sa acolo, însă, curând Panait Istrati va descoperi fața dură a stalinismului și va regreta în tot restul vieții faptul că a îndrăznit să creadă în comunism.
Va scrie în 1929 „Spovedania unui învins” în care a criticat dur stalinismul, după 16 luni trăite în URSS. În perioada interbelică, a fost acuzat că era fascist, de către foștii săi prieteni implicați în mișcările socialistă și ilegalist-comunistă.
Panait Istrati, omagiat de comuniștii „naționali” încă din 1958
Culmea este că pe el, Panait Istrati, comuniștii l-au folosit ca erou național care nu era de acord cu ideile staliniste, în momentul în care comuniștii români au început desprinderea ideologică de URSS, culminând cu momentul declarației de independență din aprilie 1964. Operele sale au fost editate, în special „Căpitan Mavromati”, „Ciulinii Bărăganului” și chiar „Kira Kiralina”.
În 1958, regizorul Louis Daquin regizează filmul „Ciulinii Bărăganului”, după cartea lui Panait Istrati. Scenariul a purtat semnătura unei echipe formate din Louis Daquin, Antoine Tudal. Alexandru Struțeanu. Filmul a fost nominalizat la Festivalul de Film de la Cannes. În film, apar actorii Clody Bertola, Florin Piersic și Maria Tănase. Acest film i-a avut ca asistenți de regie pe viitori mari regizori români: Gheorghe Vitanidis, Dinu Cocea, Iulius Druckman, Nicolae Girardi.
O „maximă” a lui Panait Istrati despre stalinism și comunism
Panait Istrati a comentat savuros ideea comunistă despre construcția societății. Atumci când i s-a explicat în URSS că mulți comuniști se ghidau după dictonul „ca să faci omletă, trebuie să spargi ouăle”, va ajunge să scrie un comentariu ironic: „Am văzut ouăle sparte, dar oare unde este omleta”?
