Sursa: doxologia
Din cuprinsul articolului
Sfânta Mare Muceniță Anastasia este cunoscută și cu adăugirea de Farmacolitria, adică vindecătoarea, datorită faptelor sale. Iar acatistul ei se citește pentru tămăduirea bolilor , dar și pentru eliberarea din închisori.
Sfânta Anastasia Farmacolitria
Sfânta este recunoscută pentru calitățile vindecătoare. În caz de boală fizică sau psihică creștinii pot citi acatistul ei. De asemenea la ea apelează și cei care sunt în închisori sau captivi. Teologii spun că ea poate ajuta și sufletele care suferă de influențe demonice.
Sursa foto: Dreamstime.com
Sfânta este prăznuită pe 22 decembrie și atunci este oportun pentru a fi citit acastistul ei. Pentru stăruință în rugăciune se recomandă citirea lui pentru 40 de zile sau ori de câte ori creștinul are nevoie.
A trăit în vremea împăraților care torturau creștinii
Sfânta Anastasia a trăit în vremea împăratului Dioclețian și s-a născut din mamă creștină și tată păgân. Mama ei a fost cea care i-a insuflat credința. Provenea dintr-o familie înstărită, drept urmare îi ajuta mereu pe cei în nevoi.
Mergea de multe ori îmbrăcată în haine sărăcăcioase în temnițele unde se aflau creștinii închiși de romani, pentru a-i ajuta. După moartea mamei sale a fost măritată de către tată, cu un elin păgân. Iar după moartea acestuia ea și-a dedicat viața ajutării celor bolnavi și și-a donat averea.
Vindecări prin rugăciune
Drept urmare a reușit să vindece oameni otrăviți prin puterea rugăciunii. Avea și cunoștințe medicale pe care le punea le folosea pentru ajutarea creștinilor torturați. Deși era cetățean roman și ar fi trebuit să fie condamnată la decapitare, pe ea, împăratul a decis să o ardă. Moaștele sale se află o parte la o mânăstire de lângă Salonic. Cealaltă parte se află la una dintre mănăstirile de pe muntele Athos.
Troparul sfintei este următorul: ”Mielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre”.
