Evenimentul Zilei > Istoria secreta > Senzațional. Retragerea din Afganistan în documentele Casei Albe. Drumul spre Iad. Istoria secretă
Senzațional. Retragerea din Afganistan în documentele Casei Albe. Drumul spre Iad. Istoria secretă

Senzațional. Retragerea din Afganistan în documentele Casei Albe. Drumul spre Iad. Istoria secretă

Abandonarea Afganistanului în mâinile talibanilor a luat prin surprindere o mulțime de doamne, domni și domnișoare obișnuiți din filme ca eroii cu pălărie albă să câștige fiecare duel în care nimeresc în drumurile prin deșert.

Ei bine, nu e întotdeauna așa și Joe Biden ne-a explicat situația, găsind și un vinovat, afganul care, deși din 1979 încoace două imperii au încercat să îi explice ce e bine pentru el, nu a vrut să înțeleagă.

Căderea Kabulului e o surpriză doar pentru cei care nu înțeleg că poți câștiga un război, dar să pierzi pacea. Nici măcar nu e singura pace din istoria ultra-modernă a Orientului Mijlociu pe care o pierd sau o vor pierde în curând aliații noștri.

A privi astfel de lucruri cu luciditate și a nu încerca să le îmbraci în ”hainele împăratului”, ca în basmul plin de tâlc, e o dovadă de maturitate, o probă că ești un partener, nu un cățel din plastic care pus lângă lunetă dă mereu din cap.

”Nu e Saigon!” spune corul celor mirați de căderea Kabului, cel puțin pentru a patra oară în ultimii 42 de ani, speriați că prăbușirea regimului Ashraf Ghani ar putea fi asemănată cu înfrângerea Sudului susținut de americani în fața armatelor din Vietnamul de Nord, cel comunist. Ba e chiar Saigon! Trupele inamice pe care un război lung nu le-a făcut să dispară complet pătrund în capitală, refugiați disperați că au colaborat cu americanii agățați de ultimele avioane, extracții de funcționari din birouri direct în bazele din afara țării și, mai ales, un război prea lung pentru a mai avea susținerea din propria țară, toate sunt lucruri care duc cu gândul la un singur moment, Saigon!

Și atunci timp de mai multe administrații de la Casa Albă s-au căutat soluții pentru o ieșire onorabilă din conflict. I-a ajutat până și Nicolae Ceaușescu!

Dacă spui acum astfel de lucruri ești imediat catalogat drept inamic, dar e o prostie. Sigur, nu e singura prostie legată de discursul public din ultimii ani, dar asta e flagrantă.

Mai bine, oamenii ăștia s-ar strădui să explice publicului lor cum se escaladează situația din Iran, în special după atacul cu drone asupra navei Merce Street, unde a fost ucis comandantul român, un subiect uitat de presa noastră. Iranul este una dintre posibilele porți spre Afganistan.

Astăzi vă propun un document inedit din arhivele americane. E legat de primul imperiu modern care și-a rupt dinții în Afganistan, URSS.

În 1979, în plină forță a Uniunii Sovietelor, rușii intrau în Afganistan. În 1988, când la Kremlin se schimbase a doua oară garnitura, noua conducere se retrăgea din toate zonele de influență. Ne-am obișnuit să punem accent pe căderea regimurilor comuniste europene, dar nu au fost singurele. A fost și Afganistanul.

Cu câteva luni înainte de reuniunea de la Malta, din 3-5 decembrie 1989, când Gorbaciov și Bush tranșau soarta ultimilor lideri comuniști din Europa de Est, cei doi deciseseră deja destinul afganilor.

Deciziile de atunci se simt și acum.

 

O înțelegere nerespectată de niciuna dintre părți

 Documentul este datat 13 februarie 1989 și este intitulat ”Directiva 3 de Securitate Națională. Subiect: Politica SUA față de Afganistan”. Este adresat unui număr de oficiali americani care lucrau cu președintele George H. W. Bush în acea perioadă, de la vice-președinte la secretarul de stat, cel al Trezoreriei, Apărării și directorul CIA.

Actul arată cum încercau (cunoscând evoluția ulterioară a evenimentelor, termenul mai potrivit era ”sperau”) americanii să acționeze și să profite de retragerea trupelor sovietice din Afganistan. Pe 15 februarie 1989, ultimul militar sovietic părăsea Afganistanul, după un război început în 1979 și o retragere demarată pe 15 mai 1988, dar țara rămânea să fie condusă, pentru încă trei ani, de regimul comunistului Mohammad Najbullah, fost șef al serviciilor secrete afgane pe timpul ocupației sovietice, un om pe care îl putem descrie cu un singur cuvânt, un criminal.

Spre deosebire de Ashraf Ghani, președintele ales cu sprijinul forțelor aliate aflate între 2001 și 2021 în Afganistan, cel care a fugit acum câteva zile, lăsând țara la dispoziția mujahedinilor talibani, Najbullah a rezistat până în aprilie 1992. A fost alungat de la putere tot de talibani.

Sunt, însă, mari diferențe. Sprijinul sovietic pentru Mohammad Najbullah era firav după ce la Kremlin a ajuns Mihail Gorbaciov care avea viziuni diferite de ale lui Leonid Brejnev. În primăvara lui 1989, deja se prefigurau schimbări în Polonia și Ungaria, URSS pierdea în Europa Centrală și de Est zone de influență mult mai importante decât Orientul Mijlociu. Când, în 1991, URSS s-a destrămat, Boris Elțin, abia instalat la putere, nu a mai dat niciun ajutor regimului din Republica Democratică Afganistan. Najbullah a fost măturat de talibani și ultimii patru ani din viață i-a trăit într-o facilitate a ONU, practic în prizonierat.

În 14 aprilie 1988, când la Geneva s-a semnat un acord între Afganistan și Pakistan, URSS și SUA fiind garanți, înțelegerea era ca factorii externi să nu mai sprijine vreuna dintre părțile combatante cu arme și bani. Era vorba de guvernul comunist și de rebelii talibani, care se auto-considerau ”luptători sfinți/ mujahedini”. ”Taliban”, însă își are etimologia în denumirea ucenicilor de la școlile islamice, adică nu un luptător, ci un inițiat în Coran și în alcătuirea Sharia.

Gorbaciov și Bush la Malta
Gorbaciov și Bush la Malta

În perioada imediat următoare parafării, URSS a investit enorm în guvernul comunist, dar resursele Uniunii erau tot mai limitate.

Așa cum veți vedea din documentul american, nici SUA nu și-au respectat înțelegerea mediată de ONU în 1988.

Arhivele Naționale ale Statelor Unite ale Americii au pus mai multe documente la dispoziție celor interesați din care reies atât tratativele duse, cât și intenția clară a americanilor de a sprijini mujahedinii, care aveau la acea oră un guvern în exil.

Talibanii care au răsturnat guvernul Republicii Democratice Afganistan au înființat Emiratul Islamic Afganistan. La acea dată, în 1996, se despărțiseră de majoritatea formațiunilor de mujahedini și erau o structură unitară.

Asta e structura demolată în 2001, când, după atentatele din 11 septembrie, forțele aliate au intrat în țară. Sub protectoratul lor s-a înființat Republica Islamică Afganistan.

Și această structură statală a căzut, pe 15 august 2021!

Numele propus acum pentru noul stat este, din nou, Emiratul Islamic Afganistan.

 

Socoteala din târg nu se potrivește cu socoteala de acasă a americanilor

 Iată directiva de politică externă dată de la Casa Albă de George Bush:

”1 Retragerea forțelor sovietice din Afganistan marchează victoria după o luptă de un deceniu a afganilor pentru a își recupera țara de la un invadator extern. Politica SUA în toată această perioadă a fost de a ajuta, alături de Pakistan și de alții, la îndeplinirea acestui obiectiv.

2 Odată cu plecarea forțelor sovietice, SUA ar trebui să încurajeze instalarea unui guvern stabil al Afganistanului, reprezentativ pentru și răspunzător față de poporul din Afganistan. Ar trebui să sprijinim o succesiune politică pașnică care să promoveze reconstrucția și  reabilitarea Afganistanului și întoarcerea refugiaților afgani din țările vecine.

3 Pentru realizarea acestor obiective, ordon următoarele acțiuni:

  • Lucrând în colaborare cu Pakistanul, Statele Unite ar trebui să își folosească influența și resursele pentru: (1) promovarea unificării Rezistenței; (2) promovarea unei succesiuni politice pașnice, mai degrabă decât să sprijinim orice facțiune individuală; (3) să evităm un război civil și (4) să prevenim emanarea unui nou guvern afgan pro-sovietic, pro-iranian sau mesianic-islamic (fundamentalist n.n.).
  • Statele Unite trebuie să fie ferme în a spune Uniunii Sovietice faptul că bombardarea țintelor din Afganistan după data de 15 februarie va fi privită ca o violarea gravă a Acordului de la Geneva, cu toate consecințele privind relația SUA-URSS.
  • În eventualitatea în care URSS va avea inițiativa de a aduce în discuție o reducere a ajutorului dat de Statele Unite Rezistenței sau o cooperare în stabilirea succesiunii politice, Statele Unite trebuie să fie pregătite să angajeze discuții, dar trebuie să nu fie luată nici o măsură care să limiteze opțiunile SUA înainte de căderea guvernului impus de sovietici în Afganistan. În același timp, Uniunea Sovietică trebuie să fie asigurată că Statele Unite caută un guvern neutru, nealiniat, în Afganistan și nu unul ostil Uniunii Sovietice.
  • Programele umanitare supravegheate de AID sau orice altă agenție SUA, în cooperare cu Pakistanul și Rezistența trebuie să continue. Statele Unite trebuie să sprijine efortul umanitar al Națiunilor Unite de a aduce mâncare în Afganistan, atâta timp cât efortul este la nivel național și este făcut în cooperare și cu știința Rezistenței.”

Urmează o porțiune destul de mare din text care nu este desecretizată. Probabil conține nume sau operațiuni care produc încă efecte de siguranță. Fragmentul este în ”pending” privind desecretizarea. Documentul poate fi studiat în Biblioteca  Prezidențială George H. W. Bush.

Credeți că acum, când ultimii americani părăsesc Afganistanul se alcătuiesc documente asemănătoare în câteva cancelarii, cum ar fi China sau Rusia? Evident că da.

Ce s-a ales de intențiile americane legate de Afganistan știți deja. Până la urmă, drumul spre iadul de astăzi a fost pavat cu bune intenții.

Publicat in categoriile: Istoria secreta
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News