Să alergi în deșert presupune și apariția unor detalii în plus față de alte curse, detalii la care trebuie să fii foarte atent, temperaturi ridicate și variații mari de temperatură, raze solare puternice, suprafețe de alergare pline cu nisip și pietriș fin

Despre cum să le faci față, ne explică Thomas Evans, locul 3 la Marathon des Sables și unul din cei mai buni ultramaratoniști din lume.

 

Aproximativ o treime din suprafața Terrei este acoperită de deșerturi, în acest calcul intrând și cele de gheață, cum ar fi Antarctica. În ceea ce privește deșerturile „uscate”, unele cu temperaturi foarte ridicate, altele reci, ele pot fi semiaride, aride sau hiperaride, nisipoase (erguri), pietroase și stâncoase (hammade, seriruri). La așa o suprafață uriașă pe care le ocupă aceste zone aproape lipsite de viață, era normal ca în multe să fie organizate și curse de alergare, în marea lor parte ultramaratoane și maratoane. De la cunoscutul ultramaraton de 250 de km Marathon des Sables (una dintre cele mai importante curse din Ultra Trail World Tour, alături de Ultra Trail du Mont Blanc), la Gobi March (250km, Mongolia), Grand to Grand (273km, SUA), Atacama Crossing (250km, Chile), Sahara Race (250km, Namibia), toate fiind concursuri care se întind pe mai multe zile, și până la maratoanele „clasice” de 42.2 kilometri, ca Eilat Marathon sau Petra Marathon.

 

Desert Maraton Eilat

 

La malul Mării Roșii, printre munții Eilat, în sudul deșertul Negev, pe un macadam nisipos, la temperaturi ce pot ajunge și la 30 de grade Celsius, în Israel, dar aproape de Iordania și Egipt, în noiembrie, s-a desfășurat Maratonul Eilat. Este o cursă de 42,2 km ce se desfășoară pe cărări și drumuri „forestiere” pline de pietriș și nisip, adună diferență de nivel (peste 500 de metri), și chiar dacă este la o aruncătură de băț de mare, de Marea Roșie, peisajul este lunar, rar apărând tufe de acacia, iar căldura poate deveni insuportabilă.

Există numeroase diferențe între competițiile care se întind pe mai multe zile, în care concurenții trebuie să poarte după ei cele necesare „supraviețuirii”, și cele mai scurte, de o zi, în care există numeroase puncte de hidratare și de ajutor pe traseu, dar alergătorii ambelor tipuri de concursuri trebuie să facă față temperaturilor înalte, razelor solare puternice, nisipului și pietrișului.

 

Cum și ce trebuie făcut pentru ca un maraton sau ultramaraton în deșert să se desfășoare în condiții optime, ne spune Thomas Evans. Britanicul Tom Evans este unul dintre cei mai buni ultramaratoniști ai momentului, unul care a reușit și o performanță uimitoare în acest an pe asfalt, la maratonul de la Frankfurt alergând 2.26.07. Asta, la finalul unui an competițional în care a terminat Marathon des Sables pe locul 3 (19 ore și 38 de minute), CCC, cursa de 101 km și 6.100 „elevație” din cadrul Ultra Trail du Mont Blanc, pe locul 4 (10.57.44), și Eiger Ultra Trail, tot pe poziția a 4-a (11.55.22). Anul 2017 a fost unul de excepție pentru britanic, în clasamentul general al Ultra Trail World Tour, un circuit care cuprinde cele mai tari ultramaratoane din lume, terminând pe poziția a treia, în spatele lui Francois D'Haene (locul 1 la UTMB și locul 1 la Madeira Island Ultra Trail) și Pau Capell (locul 1 la Transgrancanaria, locul 2 la Madeira Island Ultra Trail, locul 6 la UTMB). Evans, 25 de ani, este căpitan în armata Marii Britanii, la 19 ani avea 102 kilograme, se pregătește în mare parte singur, programul de antrenament fiind foarte fragmentat din cauza muncii și se gândește să ajungă în echipa de maraton care va reprezenta Marea Britanie la Jocurile Olimpice.

Interviu

Thomas Evans: „Arsurile solare și insolațiile sunt coșmarurile alergătorilor”

 

Ce folosești pentru a te hidrata?

Am făcut un test al transpirației pentru a vedea câtă sare se pierde. Când temperaturile sunt ridicate iau capsule pentru a mă asigura că nu ajung să am o deficiență de săruri. Punctele de control sunt de obicei la 10 km distanță, am încerc să beau cam 1,5 litri de apă pe oră de alergare. Seara, când mă recuperez, folosesc 4,5 litri, de ajuns pentru a bea și a mânca. Nu folosesc apă să mă spăl, sau să o arunc pe mine în timpul alergării!

 

Te gândești vreodată că ar fi bun un pahar cu apă rece, pentru că apa pe care o cari sau chiar și cea pe care o găsești în punctele de ajutor de obicei este caldă.

 

Pentru mine, apa este apă, servește unui scop, să nu mă deshidratez. Mă gândesc mereu la expedițiile ce se făceau de-a lungul deșerturilor și cum reușeau să rămână hidratați. Dacă ei puteau să o facă acum sute de ani, atunci și eu pot să o fac azi.

 

Ce folosești pentru a te răcori?

Îmi place să am o cârpă udă/rece în jurul gâtului, dar acest lucru de multe ori nu este posibil pentru că apa este limitată.

 

Cât de importantă este protecția împotriva razelor solare?

 

Una dintre cele mai importante lucruri pe care trebuie să le ai în vedere. Arsurile cauzate de razele solare și insolațiile sunt coșmarurile alergătorilor. Utilizez creme cu factor 50 în toate cursele din deșert.

 

Ce folosești, pantaloni lungi sau scurți?

 

Depinde de vreme. Folosesc pantaloni de compresie și protecțiile (compresiile) pentru gambă. Dacă se face frig îmi trag niște colanți pe deasupra.

 

Cât de importante sunt gaiterele (n.r. - un fel de parazăpezi) în deșert?

 

100% sunt cele mai importante lucruri pe care trebuie să le ai într-o cursă în deșert.

 

O cursă, mai ales un ultramaraton, în deșert presupune să alergi la temperaturi foarte mari ziua și destul de scăzute noaptea. Cum faci față acestor variații?

 

Să încerci să faci unele antrenamente la temperaturi ridicate este important pentru a putea să de obișnuiești cu schimbările de temperatură. Mereu port cu mine o jachetă și un sac de dormit bun în cursele de mai multe zile. De asemenea, seara vântul începe să bată destul de tare, așa că niște pantaloni rezistenți la vânt sunt bineveniți.

 

Care este sfatul tău pentru cei care vor să încerce pentru prima dată o cursă în deșert?

 

O întrecere în deșert, indiferent de lungime, îți va schimba ideile pe care le aveai despre ce înseamnă o cursă. Îți învață corpul despre ceea ce e cu adevărat capabil. Și nu uitați, un alergător fericit este un alergător bun! Nu vă opriți din zâmbit!

(foto: Thomas Evans - Facebook)