Din cuprinsul articolului
Acum 71 de ani, pe 5 martie 1955, deceda la București, scriitoarea Hortensia Papadat Bengescu. Cu 9 ani înainte de deces, a primit un Premiu Național pentru Proza, iar cu 8 ani înainte de a muri, opera sa a fost interzisă de regimul comunist. A fost nevoită să trăiască în izolare, fără a avea mijloace stabile de trai.
La un deceniu de la deces, opera sa a reînceput să fie studiată în manualele școlare de literatură. Regimul Ceaușescu ajunsese la ideea că în cărțile sale, se vedea „decandența burgheză”.
Hortensia Papadat Bengescu, fiică de general, educație de pension, soție de magistrat
Hortensia Bengescu s-a născut la 8 decembrie 1876, în comuna Ivești, județul Galați. Era fiica generalului Dimitrie Bengescu și a soției acestuia Zoe Bengescu, profesoară. Viitoarea scriitoare a beneficiat de o educație deosebită, la ”Pensionul Bolintineanu” din București, pregătindu-se să devină soție de funcționar sau ofițer, conform ideii generale a epocii. S-a măritat la 20 de ani cu magistratul Nicolae Papadat, având patru copii. Și-a urmat soțul, de la Măgurele, la Focșani, Constanța, unde se afla detașat în interes de serviciu.
Debut sub influența marelui Eugen Lovinescu
Deși a dorit de mai mult timp să scrie, a debutat în 1912, în presa culturală scriind în limba franceză. Avea 36 de ani, iar pentru standardele acelei epoci era femeie în toată firea cum se zice. L-a cunoscut pe marele Garabet Ibrăileanu, acesta sfătuind-o să debuteze. În 1919, a apărut romanul ”Ape adânci”. Voluntară a Crucii Roșii în anii războiului, ea a redat experiența de front în romanul ”Balaurul”.
Eugen Lovinescu i-a facilitat lecturi publice la cenaclul ”Sburătorul”. Hortensia Papadat Bengescu s-a apropiat în opera sa de modele literare ale lui Garabet Ibrăileanu, Marcel Proust.
Eugen Lovinescu este cel care îi impune cumva abordarea prozei realiste, obiective, concepție literară care stă la baza operelor din așa numitul ”ciclu al Hallipilor”, un set de romane precum Fecioarele despletite, Concert din muzică de Bach, Drumul ascuns, Rădăcini.
„Marea Europeană” - gloria de aproape un deceniu și jumătate a unei romanciere care s-a dedicat realismului omniscient
În 1933, după ce s-a stabilit la București, scriitoarea va scrie Logodnicul. Hortensia Papadat Bengescu introduce ”personajul reflector”, în fapt două personaje feminine, Mini și Nory, care îl ajută pe cititor să fixeze locul și ținuta personajelor principale. În manuscris i-a rămas romanul ”Străina”, care numără 1000 de pagini.
13 ani, din 1933 și până în 1946, Capitala României a fost dominată de spiritul literar promovat de marea scriitoare Hortensia Papadat Bengescu.
