Dealtfel, minciuna combaterii terorismului de către alianța pro-șiită – alcătuită din trupele Al Quds ale Gardienilor Revoluției din Iran, milițiile șiite proiraniene din Irak și Hezbollahul libanez pro-iranian, împreună cu trupele lui Al Assad, suținute de Rusia – fusese expusă în nenumărate rânduri de către presa occidentală. O hartă cu loviturile aeriene și de artilerie ale regimului și aliaților săi șiiți plus Rusia demonstrează că alianța constituită împotriva coaliției internaționale anti- Daesh/Stat Islamic lovește exclusiv trupele opoziției. Scopul este extinderea pas cu pas a ariei controlate pentru un avantaj pe teren atunci când negocierile de la Geneva sau varianta rusă de la Astana vor da rezultate.

Un convoi cu 20 de vehicule cu trupe anti-regim se îndrepta spre baza militară al Tanf de la granița siriano-iordaniană deținută de trupele speciale americane și britanice, într-o regiune aflată sub controlul grupării rebele de opoziție numită Maghawir al-Thawra, sau Comandourile Revoluției, pregătită de trupele americane, în programul secret al CIA, pentru a combate Daesh/ Stat Islamic. Deși avertizaseră partea rusă că se află acolo și să nu se apropie, convoiul a ignorat orice fel de avertisment și lansase atacul, ajungând la 29 de km de bază. Avioanele americane au dat avertismente, au survolat zona, iar în final au distrus avangarda de 5 vehicole ale atacatorilor.

Mai întâi a reacționat regimul Al Assad care a ținut să sublinieze că el „distruge teroriștii”(trupele anti- Assad fiind calificate astfel) în orice punct de pe teritoriul statului și neînțelegând faptul că cineva lear putea pune sub semnul întrebării acest drept. Apoi a sărit Moscova, ca din gură de șarpe, susținând că atacul a fost ilegitim. Complet inacceptabil. Viceministrul de Externe Ghenady Gatilov, ulterior ministrul de Externe Lavrov, au reacționat dur la atac.

Potrivit susținerilor ruse, orice acțiune împotriva trupelor regimului e una care duce la tensiuni și escaladarea situației. În opinia aliaților lui Al Assad de la Kremlin, trupele regimului ar trebui să umble nestingherite în întreg teritoriu și să ucidă pe cine-și doresc. Or această abordare e inacceptabilă părții americane pentru că a investit bani în combaterea Daesh/Stat Islamic inclusiv prin formarea, antrenarea și înarmarea unor componente militante ale opoziției, și nu sunt de acord cu decimarea acestor trupe extrem de utile. În plus apropierea de bază crea amenințări directă și la adresa trupelor americane, britanice și aliate aflate în regiune.

De altfel, mai înregistrăm un fenomen, respectiv mutarea coridorului strategic șiit iranian pentru a lega Teheranul via Bagdad și Damasc de malurile Mediteranei, blocând coridorul sunnit care leagă Turcia de Iordania și țările Golfului prin Siria și Irak, de la zona de nord controlată de kurzi la zona de sud, aproape de granița iordaniană. Alături de Irak, Iordania este unul dintre principalii beneficiari ai programelor de creștere a caapcității de apărare pentru a putea participa la combaterea terorismului.

Atacul dă un semnal clar – din nou, reluat după bombardarea bazei aeriene de unde au plecat avioanele care au purtat agentul chimic gaz sarin folosit în Siria – că SUA nu acceptă situația de facto și cuceririle regimului al Assad prin folosirea armelor interzise și a nerespectării regimului armelor chimice, și că va bloca orice tentativă de extindere a zonei sub pretextul combaterii terorismului. În plus, este un avertisment extrem de puternic și la adresa Iranului să-și diminueze interferența și să se retragă din Siria. Dealtfel, la ultima întâlnire de la Casa Albă cu Serghei Lavrov, ministrul rus de Externe, și-a luat angajamentul să gestioneze Iranul, ieșit din alegeri prezidențiale vineri, o temă pe care nu a reușit să o realizeze, și există skepticism că ar putea vreodată să-și respecte acest angajament.