Scandalul săptămânii: NYT vs. Israel. Acuzații neprobate și afirmații neștiințifice, menținute de publicație

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Ministerul israelian de Externe a declarat că prim-ministrul Benjamin Netanyahu și ministrul de Externe Gideon Sa’ar au ordonat lansarea unui proces de defăimare împotriva ziarului The New York Times (NYT) în urma menținerii unui articol al editorialistului Nicholas Kristof, potrivit presei israeliene.

Autoritățile din Israel dau în judecată NYT

Într-o declarație distribuită pe X de Ministerul israelian de Externe, oficialii israelieni au descris articolul drept „una dintre cele mai hidoase și distorsionate minciuni publicate vreodată împotriva Statului Israel în presa modernă”. De asemenea, ministerul a acuzat ziarul că susține articolul și a declarat că vor fi inițiate acțiuni în justiție împotriva ziarului The New York Times.

Anunțul a venit după ce Kristof a publicat un articol de opinie intitulat „Tăcerea care întâlnește violul palestinienilor”, în care susține că deținuții palestinieni ar fi fost supuși unor violențe sexuale pe scară largă și că israelienii ar fi dresat câini care să-i violeze pe palestinieni.

Editorialistul a admis că „nu există dovezi că liderii israelieni ordonă violuri”, dar a susținut că autoritățile israeliene ar fi creat „un aparat de securitate în care violența sexuală a devenit” una dintre „procedurile operaționale standard” ale Israelului, citând un raport al ONU.

Prințul Harry, ridiculizat de presa britanică pentru „lecțiile de politică externă”

SUA ar fi recuperat patru specii de viață extraterestră, susține un fost cercetător finanțat de CIA

Articolul a inclus relatări care pretind că ar fi existat violuri cu obiecte, bătăi care vizau organele genitale, amenințări cu violență sexuală și umilință în timpul încarcerării.

Ministerul de Externe israelian a notat și că NYT a publicat în mod deliberat opinia lui Kristof exact înaintea unui raport israelian independent care a constatat că teroriștii Hamas au folosit sistematic violența sexuală în atacul din 7 octombrie 2023 și asupra ostaticilor.

Gideon Sa'ar / sursa foto: captură video

Pe ce se bazează acuzațiile editorialistului NYT

Un ONG puțin cunoscut, cu sediul la Geneva, numit Euro-Med Human Rights Monitor, a publicat un raport în iunie 2024, în care susținea că armata israeliană folosea câini pentru a ataca civili palestinieni din Gaza, inclusiv pentru a „agresa sexual prizonierii și deținuții din centrele de detenție israeliene”.

Citând mărturii atribuite deținuților palestinieni, Euro-Med a susținut că acești câini, echipați cu „camere de supraveghere” prinse la spate, erau „eliberați” asupra prizonierilor, torturându-i „sistematic și uneori colectiv”.

Raportul Euro-Med nu a primit nicio atenție din partea publicațiilor principale atunci când a fost publicat, și pe bună dreptate, scrie Rachel O’Donoghue în The Wall Street Journal (WSJ).

Un ONG legat de șefii teroriștilor Hamas

Israelul a descoperit legături ale ONG-ului cu conducerea grupării teroriste Hamas. Euro-Med are un istoric documentat de promovare a unor acuzații fără dovezi împotriva Israelului, inclusiv acuzații de recoltare de organe de la deținuți palestinieni sau execuții în masă în spitale, dar și negări ale activitățiilor teroriștilor Hamas, foarte bine probate, la spitalul Al-Shifa din Gaza.

Săptămâna aceasta, acuzațiile dubioase ale Euro-Med și-au găsit locul într-un articol de opinie din NYT, scris de Nicholas Kristof.

Afirmații contrazise de oamenii de știință

Nicholas Kristof citează acuzații ale „prizonierilor palestinieni” și ale „monitorilor drepturilor omului” conform cărora câinii polițiști israelieni au fost „antrenați să violeze prizonieri”.

Nu oferă nicio dovadă în acest sens în articol, dar ulterior și-a apărat afirmația pe X, citând „trei articole diferite din reviste medicale” despre leziuni rectale cauzate de penetrarea anală a câinilor.

Cu toate acestea, literatura științifică descrie bestialitatea inițiată de oameni, nu câini care agresează oameni, ceea ce s-ar putea să nu fie nici măcar anatomic posibil.

Nicholas D. Kristof / sursa foto: wikipedia/Copyright by World Economic Forum swiss-image.ch/Photo by Monika Flueckiger

Martori lipsiți de credibilitate, invocați de editorialistul NYT

Din păcate, problemele anchetei dlui Kristof nu se opresc aici, mai arată analiza WSJ. După ce ar fi vorbit cu 14 bărbați și femei care acuză abuzuri sexuale din partea forțelor de securitate israeliene și a cetățenilor care locuiesc în Cisiordania, Nicholas Kristof îi numește pe doi dintre aceștia: Sami al-Sai, în vârstă de 46 de ani, pe care îl identifică drept „jurnalist independent”, și Issa Amro, un „activist nonviolent” despre care Kristof susține că este uneori supranumit „Gandhi palestinianul”.

Doar că atât Procuratura Palestiniană, cât și Sindicatul Jurnaliștilor Palestinieni au negat categoric acuzațiile de tortură făcute de Sami al-Sai. Sindicatul a declarat că, atunci când membrii săi l-au vizitat în detenție, le-a spus că relatările despre tortură erau doar zvonuri false, deși ulterior și-a retras afirmația, spunând că îi este frică să vorbească în timp ce se află, aparent, sub amenințare.

Issa Amro, așa-zisul „Ghandi palestinian”, este un alt individ lipsit de credibilitate. În iulie 2024, el i-a spus lui Nicholas Kristof că fusese „agresat sexual” de soldații israelieni când a fost arestat pe 7 octombrie 2023. Dar, cu doar câteva luni mai devreme, descriind aceeași arestare pentru The Washington Post, Issa Amro a spus că fusese doar „amenințat” cu agresiune sexuală.

Agresiunile sexuale din închisori trebuie dovedite

Agresiunile sexuale în închisori sunt o realitate nefericită la nivel mondial, iar violența sexuală în război este bine documentată.

Gruparea teroristă Hamas a folosit violuri sistematice și violență sexuală în timpul atacurilor sale asupra Israelului din 7 octombrie, așa cum este detaliat într-un raport cuprinzător publicat săptămâna aceasta de Comisia Civilă Israeliană privind Crimele din 7 octombrie. Astfel de acuzații sunt grave și necesită investigații adecvate și raportări riguroase.

Însă colecția publicată de Nicholas Kristof nu îndeplinește acest standard, mai scrie WSJ. În schimb, se bazează pe un mozaic de omisiuni, surse dubioase și acuzații din ce în ce mai sinistre, servind mai mult la demonizarea Israelului decât la clarificarea a ceea ce s-a întâmplat de fapt, încheie autoarea.