Dragoș Anastasiu. Sursa foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Gabriel Diaconu, medic psihiatru, a reacționat la cazul vicepremierului Dragoș Anastasiu, care a recunoscut că a dat mită unei angajate ANAF. Acesta a subliniat că în țară există „o corupție floridă, nesimțită și în același timp nepăsătoare, dar nu pentru că statul e corupt, deși statul e corupt. Cât pentru că oamenii sunt corupți”.
Gabriel Diaconu: „Lumea în care trăiam, înainte de 1989, era diformă”
Doctorul a comparat, într-o postare, perioade din istoria recentă a mai multor țări care au fost marcate de foamete. Acesta a vorbit despre partizanii italieni care, în timpul războiului, găteau cu ce aveau la îndemână ca să supravițuiască, despre irlandezii care au reinventat cartoful „pentru o perioadă n-au avut decât cartofi de mâncare”, dar și despre românii care, în anii '40 și apoi în anii '80, s-au văzut nevoiți să supraviețuiască din rații sau din ce găseau prin piețe.
„Mi-aduc aminte că stăteam la coadă la aprozar, la colțul străzii, să cumpăr cartofi. Eram încă destul de mic, abia ajungeam la tejghea dar puteam să văd ce punea femeia în ligheanul de aluminiu al cântarului. A aruncat alandala și cartofi, și pământ. Era mai mult pământ decât cartofi. Mama îmi spusese să-i spun "tovarășei" să scuture cartofii înainte să-i pună. Morocănoasă, când i-am atras atenția, femeia mi-a răspuns că "partidul nu dă pământul gratis. Totul costă”,a scris acesta.
Gabriel Diaconu a descris „lumea în care trăiam înainte de 1989” ca fiind „diformă”. Potrivit acestuia, propaganda susținea că multe lucruri erau gratuite: educația, sănătatea, chiar și concediile, oferite prin agențiile statului. El a precizat însă că, deși unele lucruri costau, pentru a reuși cu adevărat nu era nevoie de bani, ci de „pile”.
„Ce taxe? Ce stat? Ce infrastructură?”
Gabriel Diaconu a afirmat că, la începutul anilor ’90, românii nu realizau cât de săraci erau, însă datele din prezent arată că nivelul de sărăcie era extrem de ridicat.
„Totuși oamenii s-au trezit că sunt atâtea lucruri pe care le poți cumpăra, pentru că au apărut deodată toate. Piețe ambulante. Târguri. Buticuri. Consignații. Talciocuri. Tarabe. În discuțiile mele cu oameni care astăzi fac "business", și care și-au început drumul în anii '90, unul nu e care să nu fi făcut "bișniță". Cărau cu portbagajul, cu mașini burdușite până la refuz, produse din Ungaria. Din Turcia. Din Serbia. Care de unde apucau.
Banii devalorizați care circulau prin piață erau repede adunați de acești aventurieri care, mai apoi, îi converteau în valuta din circulație "la negru" și mai apoi comerțul continua nestingherit. Ce taxe? Ce stat? Ce infrastructură?”, s-a întrebat acesta.
Progresele economice din țară
Doctorul a arătat că primele semne ale unei redresări fiscale au apărut la mijlocul anilor 2000, în perioada premergătoare aderării României la Uniunea Europeană. El a menționat că, în timpul guvernării Tăriceanu, au fost simplificate anumite aspecte ale sistemului fiscal, „în aparență, cel puțin”.
Călin Popescu Tăriceanu. Facebook/Calin Popescu Tăriceanu
Printre măsurile adoptate s-au numărat impozitarea fixă, „relaxări fiscale” și, mai târziu, introducerea caselor de marcat.
„România de azi este o producție europeană 100%. Acum 20 de ani, românii trăiau în medie cu salarii de 10 ori mai mici decât astăzi. Ponderea economiei negre era de 2 - 3 ori mai mare (deși unii oameni cu studii s-ar putea să mă corecteze aici), raportat la economia "la vedere". Suntem la 80%, astăzi, față de media Europei când vine vorba de standard de viață.
Mulți români trăiesc pe picior de egalitate cu un francez, un spaniol, un neamț, un italian. Câștigă la fel, cotizează la fel, gândesc la fel. Prea mulți români, în schimb, trăiesc la fel ca acum 20 de ani. La fel ca acum 30 de ani. La fel ca acum 40 de ani. Dezvoltarea țării a fost asimetrică”, a mai scris acesta.
Sistemul fiscal, depășit
Cu toate acesta, doctorul consideră că sistemul fiscal din România este depășit cu 20-25 de ani de celelate modele de guvernanță.
„Din 10 lei de încasat la buget, statul reușește să adune cam 3 lei, cu indulgență. Ceea ce nu înseamnă că 7 lei merg în economia neagră. Sumele respective, nominal, există sub forme de datorii rostogolite. Doar că vin mult mai târziu decât sunt datorate. Așa cum avem o datorie externă umflată cu pompa, avem o datorie și mai mare internă quasi imposibil de recuperat.
Datoria externă este la 51% din PIB. Datoria internă e la 70% din fiscalitate. Iar asta se datorează, îndeosebi, felului în care e construit scheletul fiscal al României. Termenele. Operatorilor fiscali pe care statul îi subsidiază, îi face sau nu să fie profitabili (dacă sunt operatori ai statului însuși), dar și operatorilor fiscali care fac parte din infrastructura strategică, sau critică, a României”, a mai scris acesta.
Cine este vinovat de corupția din România
Potrivit medicului, nivelul ridicat de corupție din România nu este cauzat doar de statul corupt, ci și de faptul că oamenii înșiși contribuie la această problemă.
„Asta nu-i face neapărat pe toți răi, sau pe toți cinici. Avem un Cod fiscal absolut hidos, descurajant pentru un mic întreprinzător, un mic antreprenor, cineva pus pe făcut bani cinstit, onest și autonom. Meseriile "liberale" (a mea inclusiv) sunt supra-taxate. Munca, în România, este supra-taxată. Un român muncește mai bine de jumătate de an, dintr-un an calendaristic, pentru "stat", nu pentru el. De-abia pe acum, pe la jumătatea lui iulie, începe de fapt un român să câștige bani și pentru el.
Asta înseamnă că toți trăim pe bani pe care nu-i avem cam două luni pe an. Iar acum statul strânge punga. Dar nu din datorii. Strânge din bani munciți. Asta mie mi se pare cel puțin ciudat. Să-mi ceri tot mie bani ca să-ți astupi găuri făcute de tine. Eu aduc plus valoare ca să-ți dau ție să-ți coși chiloții rupți tot de tine”, a mai scris acesta.
Cazul lui Anastasiu
În postare, acesta a comentat cazul vice-premierului Anastasiu, menționând că oficialul a susținut că a fost „șantajat” de ANAF în urmă cu câțiva ani, motiv pentru care a încheiat contracte de consultanță pentru a-și acoperi anumite riscuri fiscale. Gabriel Diaconu a precizat că poate înțelege această situație, întrucât și el a avut experiențe similare cu ANAF, primind frecvent notificări pentru sume mici și chiar popriri pe cont.
„Diferența dintre mine și Anastasiu? Eu n-am hrănit, vreodată, mașinăria de corupție. Sunt un om relativ inept financiar. Educația mea este nord-americană. Acolo se spune că două lucruri sunt sigure pe lumea asta: moartea, și taxele. Acum plânge-mi o apă că nu puteai să faci afaceri în România fără să dai șpagă.
La fel de bine sunt oameni care spun că nu puteau merge la doctor fără să dea șpagă. Sunt doctori care spun că nu puteau să trateze oameni fără să ia șpagă. Doctori care spun că nu puteau să se angajeze dacă nu dădeau șpagă. Toată lumea invocă neputința relativă de-a ajunge de la A, la B, dacă nu dădeau șpagă”, a mai scris acesta, pe Facebook.
El a adăugat: „Dar dacă eu, pe "persoană fizică", n-am absolut nicio greață de tiribombele lui Anastasiu și suferința lui subiectivă antreprenorială (căci "la tăți ni-i greu", sărmane Dionis), eu ca persoană publică, eu ca om care face muncă pro-bono la Guvern, sunt absolut dezgustat de șobolănismele acestea”.
