Cuvântul „scandal” nu este pe placul scriitorilor, care se tot războiesc în citate și cuvinte urâte de ceva vreme. Președintele Uniunii Scriitorilor Români (USR) Nicolae Manolescu spune că nu există un scandal, ci doar niște trebușoare care se rezolvă în justiție.

Numai că zilele acestea, din povestea cu „cine este președintele USR-Domnul Manolescu sau … domnul Cristian Teodorescu”, pentru că aici rămăsese scandalul săptămâna trecută, s-a ajuns la „Eugen Simion e un tâmpit!”. Din „mica” problemă cu scriitorii care au creat Grupul pentru Reforma USR, gâlceava a ajuns la nivel înalt. Focul s-a reaprins după ce Cristian Teodorescu a postat pe Facebook că Nicolae Breban şi criticul literar Eugen Simion ar fi fost excluși din USR. De aici… Nicolae Manolescu este întrebat de presă „cum adică academicianul Eugen Simion nu mai este membru USR?” Și tot presa a publicat răspunsul nefericit.

„Dacă așa a afirmat, e un tâmpit”

L-am contactat pe criticul Nicolae Manolescu, nedumeriți că apele nu se liniștesc. Ba, mai mult, după noul scandal, sunt tot mai multe voci care spun că e clar că mai există niște interese dincolo de orgoliile cu șefia USR. Plus: „Ce aveți cu domnul Simion?”.

Nicolae Manolescu ne-a răspuns că nu știe ce alte interese ar putea exista, dar că, „în ceea ce-l privește pe Simion, rămân la ce am spus. Numai că s-a dat pe jumătate informația. M-au întrebat –«Domnul Simion a afirmat că l-ați exclus din Uniune ». Și eu am spus –« Nu l-a exclus nimeni. Nu-i adevărat! ». «Dar el așa a afirmat». Eu- « Dacă așa a afirmat, e un tâmpit! » Atâta și nimic mai mult. Eu ce să fac dacă el afirmă neadevăruri cât îl ține gura?!”

În ceea ce privește „lupta” cu facțiunea din USR: „Nu am nimic de spus. Fiecare are părerea lui, asta este partea proastă. Uitați-vă pe Facebook-ul lui Dinu Adam. A ieșit la iveală. Uitați-vă ce-i mai înjură pe Cipariu și pe toți ceilalți, că nu sunt în stare de nimic. Eu citesc cu stupoare. E o murdărie generală. Întâi le spune «Fiți atenți că vă dau sms-uri să nu spuneți prostii în emisiune», pe urmă spune «Nu-l mai lăsa să vorbească pe Cipariu, că el se crede în instanță».” La remarca noastră că toate aceste întâmplări aruncă o umbră peste breasla scriitorilor, criticul ne-a spus: „Dacă Dinu Adam e scriitor, atunci umbra e pe scriitori! Cipariu e scriitor? Nu e scriitor. Iaru e poet? De când nu a mai scris? De 25 de ani. N-a mai scris un vers. N-am ce le face, suntem în justiție, acolo se va da lupta. Eu nu mă mai bag în discuție. Eu, cel puțin, nu-mi mai bat capul demult cu ei”.

Cât privește alte interese, cum ar fi casele de creație de la munte și de la mare sau alte facilități, președintele USR a comentat scurt: „Da, avem bani cu găleata! Vai de capul nostru!”

Eugen Simion: „Tinerii scriitori ar trebui ascultați”

Academicianul Eugen Simion (foto) ne-a explicat că nu a fost exclus din USR. „Manolescu m-a suspendat pentru că nu am plătit cotizația. Eu nu am stat să mă gândesc la asta. Am trecut cu vederea. Să mă duc acum cu banii în buzunar să plătesc… Timp de 20 de ani nu m-a căutat nimeni, nu m-a întrebat nimeni nimic. Înainte de ’90, Uniunea Scriitorilor era un centru de rezistență”, a mai adăugat academicianul.


FOTO: Eugen Simion



Și-a exprimat opinia că tinerii care s-au rupt din USR ar trebui ascultați, pentru a vedea cum vor ei să reformeze cu ideile lor. „Scriitorii tineri trăiesc rău, la fel și cei bătrâni, cu o pensie mică obținută de Eugen Uricariu și o idemnizație obținută de Păunescu în Parlament”. Concluzia academicianului este că trebuie o discuție calmă despre rolul USR, în aceste vremuri. „USR nu joacă deloc rolul pe care ar trebui să-l aibă în societatea noastră, să intervină, să ia câte o poziţie când Ministerul Educaţiei sau Ministerul Culturii face un lucru împotriva învăţământului sau împotriva culturii”, declarase academicianul pentru Mediafax.

Așa, ca o informație colaterală, cotizația pe an, la USR este, din ianuarie 2016, de 150 de lei.

Gabriel Liiceanu a demisionat în 2015

Discuțiile cu banii, excluderile și demisiile din USR nu sunt noi.

Acum un an, scriitorul Gabriel Liiceanu, publica articolul „De ce mi-am dat demisia din Uniunea Scriitorilor”. Republicăm câteva fragmente.


FOTO; Scriitorul Gabriel Liiceanu



„Mi-am dat, așadar, demisia din Uniunea Scriitorilor pentru că întreține o uriașă ipocrizie: pe o piață culturală care duce lipsă de cititori – circa 50% din populația României nu citește nicio carte, iar numărul cititorilor (persoane care citesc minimum șase cărți pe an) nu depășește 1,2 milioane –, ea s-a transformat dintr-o breaslă sau castă, într-un sindicat de mase cu 2.600 de membri (cifră indicată recent de președintele Uniunii pe un platou de televiziune). Poate că nimeni nu așteaptă ca Uniunea Scriitorilor să fie elita însăși a scriitorimii românești. În schimb, nu cred că ea a apărut cu gândul ca, amplificându-și astfel efectivele, să devină o asociație de veleitari. (…) Mai rău, revendicându-și statutul de scriitori, acești membri ai unei armate neglorioase vor obliga Uniunea să facă, la rândul ei, figurație culturală (…) Asta înseamnă că Uniunea Scriitorilor, dintr-o organizație care ar trebui să cultive și ocrotească talentele, a devenit una în care sunt promovate cu sârg (unii zic că din motive clientelare) impostura și veleitatea.”