Pierdere IMENSĂ pentru PRO TV? MOTIVUL care a făcut-o să se GÂNDEASCĂ la DEMISIE. „Mi s-a ÎNCLEȘTAT GURA. Nu mai puteam să VORBESC”

Pierdere IMENSĂ pentru PRO TV? MOTIVUL care a făcut-o să se GÂNDEASCĂ la DEMISIE. „Mi s-a ÎNCLEȘTAT GURA. Nu mai puteam să VORBESC”

Roxana Ciuhulescu, celebra prezentatoare, a făcut mărturisiri despre experiența sa în televiziune. Vedeta a declarat că a vrut să își dea demisia după prima emisiune pro Motor de la Pro TV.

„Prima emisiune pe care am înregistrat-o a fost la Salonul Auto de la Paris. Am avut un super producător care m-a ajutat enorm, Adrian Cheltuitoru, care acum lucrează la Antena şi la Dolce. În prima emisiune, când am fost pregătiţi în salon pentru filmare, mi s-a încleştat gura de emoţii, deci nu reuşeam să scot două cuvinte. El s-a prins imediat. M-a ajutat. Am depăşit. Am avut trei zile de filmări.

Pe vremea aia, primele trei zile de filmări de la Salonul Auto de la Paris erau dedicate presei. Ulterior s-au făcut doar două, pentru că în a treia zi nu mai era nimeni şi şi-au dat seama că pierd bani cu expoziţia. Pe drum, în avion, la întoarcere spre România, m-a văzut că eram foarte tăcută şi m-a întrebat ce am. I-am zis: „Să ştii că eu îmi dau demisia când ajungem acasă”. Reacţia a fost: „Ce? Te omor, săptămâni întregi am căutat prezentatoare, am făcut atâtea castinguri, eşti nebună”. Zic: „Adi, eu nu sunt făcută pentru lumea asta”. „Nu e adevărat, e greu la început, dar o să vezi că o să fie bine. Să nu te prind că te duci la Sârbu să îţi dai demisia, că te omor cu mâinile mele”. Deci m-a încurajat”, a declarat Roxana Ciuhulescu, scrie Libertatea.

Întrebată ce a speriat-o, vedeta a declarat: „Mediatizarea. Dintr-o dată, dintr-o fată înaltă pe care o remarcau oamenii pe stradă şi se mirau toţi, am mai apărut şi pe TV. Eram pe toate ziarele. Ţin minte că am fost la o tarabă, că îmi spusese un vecin să mă duc să îmi cumpăr nu ştiu care ziar în care apărusem. Şi m-am oprit la o tarabă şi am întrebat-o pe doamna de acolo şi zice: „Dumneavoastră!”, „Ce, doamnă?”. Şi începe „ia uitaţi aici, ia uitaţi aici”. Zic: „Doamnă, eu ştiam de un ziar”. „Doamnă, sunteţi pe toate ziarele. Ce aţi făcut de aţi ajuns celebră peste noapte?”, îmi spune (…). Nu aş putea spune că agasată. Eram speriată pur şi simplu, că nu eram într-o lume care să îmi aparţină, ci una cu care m-am obişnuit foarte greu.

Mi-a luat vreo trei-patru ani să mă obişnuiesc. Şi toţi anii ăştia, eu am rămas un om la fel de simplu ca atunci. Pentru mine, asta mi se pare atât de relativă. Uite, au fost n persoane publice pe val la un moment dat şi acum nu mai ştie nimeni de ele. Plus că eu vedeam să fac o carieră într-un cu totul alt domeniu. Adică eu sunt ataşată de armată, de militari. Eu acolo mă vedeam”.