Milițianul politicii românești, Vasile Blaga, n-a dat-o afară din partid, deși statutul spune limpede că un membru nu poate participa la o competiție electorală dacă partidul are un candidat.

De fapt, nici n-ar fi nevoie de o prevedere statutară în această chestiune. Prevederile bunului simț, cele care trec înaintea statutului și chiar și a Constituției excluzînd situația Monicăi Macovei ca absurdă.

Vasile Blaga a socotit că Monica Macovei poate juca rolul strîngătorului de voturi pentru ACL de la electoratul fanatic al statului de drept, al luptei împotriva corupției.

Candidatei i se va da voie chiar să-i atace pe cei din ACL, inclusiv pe Klaus Iohannis, pe motive de corupție, de încălcare a statului de drept, mai ceva decît o face Traian Băsescu.

Ea se va prezenta drept singura continuatoare a proiectelor lui Traian Băsescu.

Astfel, Monica Macovei va lua voturi de la electoratul lui Traian Băsescu.

Pe care i le va da, apoi, lui Vasile Blaga, pentru ca acesta să i le dea lui Klaus Iohannis.

Monica Macovei e unul dintre politicienii care beneficiază de un Cult crîncen al personalității. Un pluton de deontologi și deontoloage o cîntă zilnic mai ceva decît pe vremuri cîntăreții proletcultiști pe Ana Pauker, îi trec cu vederea slăbiciunile, nu puține și nu mici, îi înjură pe cei care nu admit că Aiatolaha lor e și ea nu om, ci politician dîmbovițean.

Acest pluton a reușit să-i creeze Monicăi Macovei o imagine pentru care și Sfînta Miercuri ar trebui s-o invidieze. Monica Macovei – cîntă lăutele din presă și din societatea civilă – e Verticalitatea întruchipată.

Nu face compromisuri, nu face glume, nu face concesii.

Ce mai încolo și-ncoace.

O adevărată Vargă de oțel într-o politică a nuielelor din turtă dulce.

Firește, cum se întîmplă cu orice muritor supus Cultului personalității, adaptările succesive ale Monicăi Macovei la conjuncturi au fost trecute cu vederea sau justificate în chip sofistic.

Monica Macovei a candidat din partea lui Vasile Blaga pentru europarlamentare, deși, dacă ar fi să judecăm după asprimea de procuror arătată față de alți politicieni, demult ar fi trebuit să ceară arestarea lui Vasile Blaga.

Fuziunea dintre PDL și PNL a adus-o pe Monica Macovei în aceeași albie cu Penalii din PNL și cu autorii loviturii de stat din 2012.

N-a demisionat, nici măcar n-a făcut tărăboi.

Cu toate acestea, luînd în serios profilul de personaj incoruptibil, ros de ideea absolută, precum personajele lui Camil Petrescu, am fost convins că Monicăi Macovei nu i s-a atras atenția pînă acum că o Fundamentalistă ca ea trebuie să demisioneze din PDL dacă vrea să candideze ca independentă.

Un cititor al acestui blog, surprins nițel de ignoranța mea într-ale candidaturii Monicăi Macovei, mi-a trimis un link la o declarație a Monicăi Macovei în chestiunea incompatibilității nu numai morale, dar și logice, dintre ipostaza de candidat independent și rămînerea în PDL:

„Nu intentionez să demisionez din PDL. Nu am încălcat nici o regulă din PDL. M-am decis să candidez acum două luni și eu nu vreau să divizez. Candidez pentru că sunt singura care îl poate bate pe Victor Ponta”. Față de o asemenea declarație, mă văd obligat să observ:

1. Monica Macovei ne crede pe toți asemenea deontologilor și deontoloagelor care-i semnifică zilnic pînă și felul cum tușește.

Cum adică, va candida ca independent, dar va rămîne și membru PDL?

Păi, independent înseamnă, din cîte am învățat eu pentru Bacalaureat, o persoană care nu face parte din nici o organizație. Bag seamă că Monica Macovei vrea să introducă în alegerile din 2014 varianta eroului din Povestea porcului a lui Creangă, care e ziua Porc și noaptea, Făt-Frumos.

Membrul unui partid e obligat să susțină candidatul partidului. În aceste condiții, membrul unui partid poate candida ca independent la un scrutin numai dacă suferă de o multiplicare a personalității, precum Victor Ponta. Cînd vine vorba de candidatura sa, se prezintă independent de partid, iar cînd vine vorba de candidatul partidului, îl susține cu toată tăria.

Ca independent, Monica Macovei merge la televizor și-l face pulbere pe Klaus Iohannis, împotriva căruia luptă în postura de candidat la președinție. Ca lider al PDL, merge la televizor și se face praf pe ea însăși, susținîndu-l din răsputeri pe Klaus Iohannis.

2. O asemenea șmecherie merge la Victor Ponta. Nu numai pentru că Victor Ponta ne-a obișnuit cu multiplicările spectaculoase, diferite ipostaze ale sale intrînd deseori în conflict și mușcînduse reciproc, precum capetele balaurului din poveste, dar și pentru că el se adresează unui electorat care n-a ajuns încă, pe scara Istoriei, la Logică.

Electoratul de Dreapta, căruia îi vrea Monica Macovei voturile nu înghite trișerii ieftine, prin care politicienii îl cred prost.

Pentru a dovedi că e Monica Macovei și nu Victor Ponta, Monica Macovei are la dispoziție un gest simplu:

Demisia din PDL.

O va face?

Tare mă tem că nu.

Și tare mă tem că deontologii și deontoloagele din presă și din societatea civilă vor găsi în această șmecherie a Monicăi Macovei un nou prilej de a o mai lăutări nițel.