După ce a fost prezentat de autorităţi ca soluţie pentru reducerea dependenţei faţă de gazele ruseşti, gazoductul Nabucco ar putea lăsa România pe dinafară. Dacă nu vom reuşi să încheiem acorduri cu ţările care alimentează Nabucco, atunci vom fi doar ţară de tranzit pentru gazoductul ce traversează Europa şi nu vom scăpa de cele mai mari preţuri la gazele importate din Rusia.

„Transgaz a cedat acum trei luni companiei Romgaz dreptul de negociere a achiziţionării gazelor din Orientul Mijlociu, din cauză că transportatorul nu poate comercializa gaze. Dacă nu vom încheia aceste acorduri, nu vom putea fi beneficiari“, a spus Vlad Pavlovschi, directorul de cercetare al Transgaz.

El a mai declarat că toate ţările membre ale consorţiului care participă la construcţia conductei Nabucco au avut deja discuţii cu producătorii de gaze naturale din zona Mării Caspice. La nivelul centralizat al Uniunii Europene, s-a discutat cu ţări precum Egipt, Iran, Kazahstan, iar România susţine Azerbaidjanul pentru calitatea de furnizori de gaze pentru Nabucco.

Mai mult, ruşii şi-au arătat disponibilitatea de a suplimenta cantitatea de gaze într-un proiect care încearcă tocmai separarea de această variantă. Cele şase companii ale consorţiului, în ordinea traseului pe care îl va parcurge conducta sunt Botaş (Turcia), Bulgargaz (Bulgaria), Transgaz (România), MOL (Ungaria), OMV (Austria) şi RWE (Germania). Lor le va reveni jumătate din capacitatea de transport a gazoductului, restul fiind alocat altor companii, prin licitaţie.

Dacă negocierile vor fi favorabile, România va putea beneficia de circa 2 miliarde de metri cubi de gaze, adică jumătate din cât importă acum din Rusia. Proiectul ar trebui să înceapă în 2010, iar prima livrare de gaze să aibă loc în 2013. Lungimea totală a conductei este de 3.300 de kilometri şi poate transporta anual 30 miliarde de metri cubi de gaze.

ALTERNATIVE

Multe proiecte, puţine reuşite

După ce gazoducte precum South Stream, North Stream sau Blue Stream au ocolit ţara noastră, nici Nabucco nu mai este o certitudine. România are nevoie de surse alternative de energie în condiţiile diminuării în timp a resurselor proprii. Astfel, au fost avasante de către autorităţi proiecte dintre cele mai îndrăzneţe: o a doua centrală nucleară pentru anul 2020, un terminal la Marea Neagră de Gaz Natural Lichefiat şi un cablu submarin între România şi Turcia care poate transporta electricitate între ţările din regiune.

Soluţiile vor să evite sursele clasice de energie, dar sunt mai greu de pus în practică decât conducta Nabucco, la care vor contribui şase state. Nu în ultimul rând, România este semnatara acordului de înfiinţare a oleoductului Constanţa-Trieste care va transporta petrol de la azeri şi kazahi. Mai mult, România a intrat şi într-o reţea regională de transport a gazelor naturale (Sistemul de Transport al Noii Europe-NETS – n.r.) ce va reuni opt ţări. Reţelele de gaze ale României şi Ungariei vor fi legate prin conducta Arad-Szeged, finanţată de Transgaz şi MOL, iar legătura cu Bulgaria se poate realiza prin conducta Giurgiu-Ruse.