Cea mai mare necunoscută a evenimentelor de decembrie 1989 a reprezentat-o povestea cu teroriștii, demontată și demonstrată ulterior a fi doar o diversiune care a avut drept rezultat 853 de morți și 2157 de răniți.

Scopul ei? Jurnalistul Ion Cristoiu, autor încă de la începutul anului 1990 al tezei că în România, în decembrie 1989, a avut loc o lovitură de stat și nicidecum o revoluție, are cea mai consistentă explicație cu privire la motivele pentru care a pus la cale această diversiune criminală. 

• 1) Trebuia creată atmosfera favorabilă executării lui Nicolae Ceaușescu prin prezentarea teroriștilor drept forțe loiale lui Nicolae Ceaușescu, legate de acesta printr-un Jurământ. Ca o culme a absurdului, forțele loiale nu-l apăraseră pe Nicolae Ceaușescu până în 22 decembrie 1989, iar acum, că Nicolae Ceaușescu era arestat la Târgoviște, se apucat să lupte pentru el. Aceste forțe loiale i-ar fi transmis lui Ion Iliescu.  Mesajul că depun armele doar când vor fi absolvite de Jurământ. Altfel spus, atunci când la TVR se vor prezenta secvențe cu cei doi morți. 
• 2) Trebuia abătută atenția românilor de la cucerirea pas cu pas a Puterii. În timp ce românii se ascundeau prin case de teama teroriștilor, Ion Iliescu înființa CFSN, prelua prin el Puterea în stat și coordona înființarea de Consilii și Comitete FSN în toate județele și toate localitățile. Începând cu ora 22.30, pe 22 decembrie 1989, când se va da citire la Radio și TVR, Comunicatului de constituire a CFSN condus de Ion Iliescu, începeau să curgă din toată țara telegrame de adeziune la Noua echipă. Nicolae Ceaușescu fusese înlocuit cu Ion Iliescu! 
• 3) Românii trebuiau ținuți departe de stradă, pentru ca aceștia să nu se apuce de mitinguri de protest față de confiscarea Revoluției. În 26 decembrie 1989 era anunțat un miting anti-Iliescu în Piața Republicii. O întreagă mașinărie propagandistică e pusă în mișcare pentru a contracara ținerea mitingului prin prezentarea lui ca o provocare teroristă. Disperarea e atât de mare încât a fost folosită împotriva mitingului Doina Cornea, adusă de la Cluj la TVR, ca să ceară tinerilor să stea în case, dacă nu vor să fie masacrați de teroriștii care aveau nevoie de un miting ca să tragă în plin. 
• 4) Legitima noului Conducător. Practic Ion Iliescu nu mișcase un deget în zilele de proteste dintre 15 și 22 decembrie 1989. Nu îndrăznise nici măcar să trimită un mesaj de susținere celor de la Timișoara, nu fusese la Baricadă, nu intrase în sediul CC. Pe drept cuvânt, mulți bucureșteni se întrebau de temeiul pentru care el s-a autoproclamat noul șef al Statului. Diversiunea cu teroriștii dintre 22 și 26 decembrie 1989 i-a folosit lui Ion Iliescu pentru a se prezenta drept Salvatorul Națiunii de la Pericolul întruchipat de Contrarevoluție. Nu făcuse nimic până în 22 decembrie 1989. Da, dar după 22 decembrie 1989 a făcut totul conducând Lupta cu teroriștii.

Momentul zero al Diversiunii Teroriste apare precizat în Rechizitoriul Parchetului General din Dosarul ,,Revoluția din decembrie 1989”. 

Documentul arată contextul în care s-a ripostat în premieră unui inamic invizibil:

„Totodată, se constată că urmare directă a tirului deosebit de intens existent în Piața Palatului în seara zilei de 22 decembrie 1989, două obiective de patrimoniu (Biblioteca Centrală Universitară și Palatul Republicii/Regal) au suferit uriașe distrugeri, prin incendiere. Au fost distruse în mod ireparabil foarte multe bunuri ale patrimoniului național, valoarea acestora fiind practic inestimabilă.”  

Să ne amintim momentul, în jurul orelor 18.00, Ion Iliescu face gafa monumentală de a se adresa de la balconul CC, zecilor de mii de manifestanți din Piața Palatului, cu apelativul „tovarăși!”. I-a răspuns un val asurzitor de huiduieli, după care s-a scandat fără oprire „Jos comunismul!” și „Fără comuniști!”. Apăruse pericolul ca lovitura de stat să se transforme într-o revoluție anti-comunistă pe bune, care i-ar fi măturat ca un uragan pe „emanați”.

Ca la comandă, în jurul orelor 18.30 au apărut „teroriștii”, care trăgeau din clădirile Palatului Regal și Bibliotecii Centrale Universitare. Dar trăgeau cu grijă mare, de fapt se auzeau doar pocnete, în timp ce balconul CC luminat de reflectoare, era plin ochi de cei care tocmai puseseră mâna pe putere. Nu cădea nimeni, nu era nimeni împușcat, balconul luminat era plin de echipa lui Ion Iliescu, plus alți participanți la vodevil, iar oamenii din Piață nu înțelegeau mai nimic: se auzeau pocnituri, dar nu se întâmpla nimic. 

Consecința ca urmare a acestei diversiuni, de după căderea lui Nicolae Ceaușescu, a fost că începând cu ora 18.30 a zilei de 22 decembrie 1989, România a devenit scena unui veritabil măcel. Foarte important de văzut este ce s-a petrecut la ora18.30, cine și cum a introdus în scenă primii „teroriști”. 

Momentul în care Ion Caramitru a preluat inițiativa

În acel moment, actorul Ion Caramitru a preluat inițiativa și, urcat pe un car de transmisie tv, bine luminat și el, i-a rugat pe „teroriști” să se predea:

„Opriți focul! Oamenii care sunteți în Palat, nu mai trageți, este inutil. Tot poporul român e cu ochii pe voi. Singura șansă este să vă predați. Liniștiți-vă, n-aveți nici o șansă. Piața e înconjurată de armată, de tancuri, de tunuri, de mitraliere, de oameni cu mâinile goale. Liniștiți-vă! Adunați-vă, puneți-vă în două rânduri, coborâți, veți fi preluați de armată care vă va garanta integritatea corporală. Vă rog să se facă din partea armatei o delegație. Sunt 9 oameni fără uniformă, militari care să preia prizonierii. Liniștiți-vă, n-avem nevoie de panică, revoluția am câștigat-o. E păcat, Dumnezeu e cu noi. S-au primit mesaje din străinătate. Gorbaciov transmite salutările lui și simpatia pentru revoluția română.”

Și i-a tot rugat, până când armata a pus armamentul greu, tunurile tancurilor și mitraliere TAB-urilor, pe cele două clădiri, ca să-i anihileze pe „teroriștii” apăruți la momentul potrivit. Dar, așa cum au apărut, la fel au și dispărut, pentru că nu a existat niciun cadavru. 

Astfel, ora 18.30 a zilei de 22 devine cel mai important moment al Evenimentelor din Decembrie 1989.  Deslușirea motivelor pentru care „au trebuit să moară” 957 de oameni, atâția câți au pierit în urma declanșării Diversiunii Teroriste, se găsește exact în detaliile cotiturii petrecute în acele clipe. Ion Caramitru s-a dus la cele veșnice fără să fi spus adevărul cu privire la acel punct de inflexiune al scenariului în baza căruia Nicolae Ceaușescu a fost înlocuit cu copilul său de suflet, Ion Iliescu.