Faţă de revoltele din Franţa, presa europeană face o comparaţie "deloc liniştitoare" cu 2005. În ţările vecine, ziarele văd în violenţele care zguduie Franţa de mai multe zile izbucnirea unei mânii care mocnea de mult timp, scrie Le Temps.

"Pentru mulţi francezi, predomină un sentiment profund de déjà-vu". La fel ca "Financial Times", ziarele europene amintesc toate de 2005, după şase zile şi tot atâtea nopţi de ciocniri după moartea lui Nahel, 17 ani, ucis de un poliţist la Nanterre.

Chiar dacă noaptea de duminică spre luni a fost relativ calmă, înfruntările impresionante din ultimele zile "subliniază profundele divizări ale societăţii, tensiunile dintre tineri şi poliţie şi incapacitatea guvernelor succesive să amelioreze condiţiile de viaţă în suburbii, în ciuda a 40 de ani de planuri în acest sens", continuă ziarul economic britanic.

Aceeaşi constatare în "Sunday Times", care descrie o "naţiune fracturată", în care "relaţiile interrasiale au devenit mai tensionate în ultimele două decenii o dată cu creşterea populaţiei de imigranţi". Reamintind cele trei săptămâni de revolte care au urmat morţii lui Zyed şi Bouna acum 18 ani la Clichy-sous-Bois, ziarul spune că se teme "de astă dată ca situaţia să nu devină necontrolabilă mai repede decât în 2005". "Precedentele revolte populare contra lui Macron" fac ca "starea de spirit a ţării să fie astăzi mai colerică şi societatea mai divizată", adaugă "Sunday Times".

"Criza modelului francez"

Corespondentul la Paris al ziarului italian "La Stampa" face o comparaţie directă între cele două epoci, consultându-şi notiţele din 2005. "Suprapun acest caiet vechi cu cronicile din aceste zile şi mi se pare că am anulat timpul cu un simplu gest", povesteşte el, pesimist. El denunţă, ca acum aproape 20 de ani, "orbirea şi ipocrizia unei clse politice în faliment". Jurnalistul italian vede din nou o "intifada a tinerilor cu cagule, nihilişti şi sterili". Aceşti tineri revoltaţi, nepoţi de imigranţi, care "visau să obţină un paşaport francez", au fost la şcoală în Franţa, "au învăţat Marseieza şi deliciile fraternităţii". Au "deja acest paşaport în  buzunar; necazul este că nu-l mai vor". Şi conluzionează: "este criza modelului francez care promite totul şi nu se ţine de cuvânt niciodată".

În Spania, "El País" estimează că "anul marii revolte a suburbiilor este prezent în mintea tuturor, de la puterea de la Palatul Elysée la locuitorii din suburbii". Şi acest al treilea val de nemulţumire socială căruia trebuie să-i facă faţă Macron dupăVestele galbene şi reforma pensiilor" poate "în orice moment redeveni de necontrolat şi să degenereze": "E Franţa din 2023, o ţară care trăieşte o anomalie".

La rândul său, "Frankfurter Allgemeine Zeitung" apreciază comparaţia cu 2005 "deloc liniştitoare". Deoarece de atunci, smartfoanele şi reţelele de socializare şi-au făcut apariţia. Şi "internetul aţâţă focul mai repede decât o puteau face imaginile televizate".

"Când dai foc la 100 de maşini în Franţa, incendiezi una la Bruxelles"

În Elveţia, se pun întrebări în legătură cu posibilitatea unei extinderi a mişcării de contestaţie, "Neue Zürcher Zeitung" arată astfel că "evenimentele din Franţa au motivat circa o sută de tineri să se dezlănţuie în centrul oraşului Lausanne în noaptea de sâmbătă spre duminică, în urma "unui apel pe reţelele de socializare". "A fost cam haos", povesteşte în " 24 heures" managera unui magazin a cărui vitrintă a fost spartă, mirându-se de vârsta participanţilor care erau "foarte tineri, în jur de13-15 ani". Evenimentul de la Lausanne rămâne totuşi izolat şi de o amploare mult mai mică decât în Franţa.

Belgia - unde "Le Soir" relatează că "au fost incendiate două maşini" la Bruxelles şi "peste o sută de persoane" au fost arestate "în weekend, din care majoritatrea minori" - împărtăşeşte întrebările elveţiene. Dar intervievat de cotidianul francofon, Xavier Rousseaux, profesor la Universitatea catolică din Louvain, relativizează: "Când dai foc la 100 de maşini în Franţa, incendiezi una la Bruxelles sau la Liège. Dar lucrurile se opresc aici". El notează că aceeaşi reacţie a avut deja loc în Belgiua în 2005 "când s-a filmat o maşină care a ars pe un teren viran din Louvain-la-Neuve pentru a arăta că şi în Belgia ard oraşele [...]. Trebuie să nu dramatizăm".

"Frankfurter Allgemeine Zeitung" subliniază totuşi că stiuaţia în Franţa e gravă. Şi preşedintele francez se află într-o situaţie dificilă: "cu cât se prelunesc mai mult tulburările, cu atât scade încrederea cetăţenilor în leadershipul lui Macron". Şi "Süddeutsche Zeitung" subliniază că situaţia a dus la anularea unei vizite a lui Emmanuel Macron în Germania, prevăzută în această săptămână, care "ar fi fost prima vizită de stat a unui preşedinte francez de 23 de ani".

În Elveţia germanică, "Tages Anzeiger" estimează că şi dacă preşedintele francez, "care cunoaşte puterea simbolurilor, a acceptat cu greu această anulare, [...] el nu putea face altfel". Să menţină o asemenea vizită când "casa proprie arde, ar fi fost dificil de acceptat de o opinie publică franceză înfierbântată". Ţara "are nevoie de un căpitan pe punte", adaugă cotidianul din Zurich, care îi cere preşedintelui francez să atace direct două probleme. Violenţa poliţienească pe de o parte: sloganul "poliţia ucide" trebuie să "rămână polemică, nu trebuie sa descrie realitatea", potrivit "Tages-Anzeiger". Pe de altă parte, privind situaţia din suburbii, el apreciază că au fost încercate multe lucruri, dar nimeni nu s-a apucat de această sarcină cu cea mai mare seriozitate".

Totuşi, deodată, toată lumea se apucă, politicieni, jurnalişti, vor să ia pulsul acolo unde nu le prea place să privească", scrie "Süddeutsche Zeitung". În vreme ce problema nu e nouă. "Franţa şi suburbiile ei. De decenii, acestă relaţie este problematică". Or, "furia fermenteză adesea în umbră", adaugă ziarul german.

O violenţă care "nu prevesteşte nimic bun"

Întorcându-ne cu zece ani înaintea revoltelor din 2005, "Frankfurter Allgemeine Zeitung" ca şi alte ziare vorbeau despre un rău de suburbie, în special faţă de poliţie, deja descris în "La Haine", filmul lui Mathieu Kassovitz apărut în 1995. O ură care "se hrăneşte înainte de toate cu speranţe neîmplinite".

Într-un comentariu distinct, "Süddeutsche Zeitung" subliniază că există în Franţa mulţi actori angajaţi în societatea civilă şi chiar în politică care se străduie să facă reforme". Şi regretă: "Nu sunt auziţi şi nu sunt văzuţi". În schimb, jurnalul bavarez remarcă faptul că "de ani de zile deja, promotorii urii şi rasismului" monopolizează "discursul naţional".

"Această erupţie de violenţă nu prevesteşte nimic bun pentru ţară", subliniază FAZ, deoarece "ar urma să dea un impuls suplimentar partidelor de extrema dreaptă. Marine Le Pen nici măcar nu are nevoie să comenteze evenimentele". (Rador)