Renate Weber, Avocatul Poporului, le-a trimis o notificare spitalelor din lina întâi, precum și unor unități medicale de suport, prin care sunt informate că sunt monitorizate „prin mandatul de mecanism național de prevenție a torturii”.

Astfel, unităților medicale vizate li se cere să trimită documente privind numărul de pacienți, datele fiecăruia dintre ei și modul în care au fost tratați.

Emilian Imbri, managerul Spitalului de Boli Infecțioase „Dr. Victor Babeș” din București, a comentat decizia Avocatului Poporului.

I-aș spune doamnei Renate Weber că încerc să pledez pentru a schimba această exprimare și să înțeleagă că la fel ca și spitalele, în curând școlile vor putea fi asimilate cu unități de detenție cu program redus. Pentru că și acolo elevii sunt obligați să stea câteva ore și se consideră că sunt torturați, datorită – să spunem – excesului de zel al profesorilor.

Am făcut o extindere și o glumă ca să înțeleagă lumea de ce nu suntem de acord cu acest mod de a privi lucrurile și că indiferent cum ar interpreta cineva, „tortura” înseamnă „orice act prin care se provoacă unei persoane, cu intenție, o durere sau suferință puternice”. Este luat din convenția la care face referire Avocatul Poporului.

Deci o rog pe doamna Renate Weber să admită că domnișoara care a întocmit acest act, și l-a trimis spre spitale, a făcut o mică confuzie și o mică eroare care decredibilizează în continuare spitalele și pe cei care lucrează în spitale.

O rog, dacă nu dorește să renunțe la această exprimare să trimită întâi în spital o listă cu manevrele medicale care pot fi asimilate cu tortura. De ce? Pentru că în momentul în care începi să monitorizezi tortura, ce se poate întâmpla? Se poate interpreta, așa cum s-a interpretat că spitalele sunt locuri de detenție, să se interpreteze faptul că i se face o injecție unui pacient, ca fiind tortură.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE