Relația România - Republica Moldova după alegeri: între sentimente recunoștință și răzbunare

Dinamica politică din România este încărcată cu sentimente contradictorii în taberele foștilor candidați la președinție. Alegătorii primarului Bucureștiului, Nicușor Dan, sărbătoresc o victorie atât simbolică, cât și strategică pentru forțele liberale din România și Europa. Ca urmare a acestei performanțe electorale, George Simion, principalul lider al forțelor de extremă dreaptă și suveraniste, a pierdut în turul al doilea. Astfel, a fost prevenită alinierea României la coalițiile suveraniste la nivel european și transatlantic.

Strategia „cordonului sanitar”, utilizată de forțe politice sistemice și convențional pro-UE, a dat roade. Dan a mobilizat un vot anti-Simion, care i-a adus cu peste 4 milioane de voturi mai mult decât voturile acumulate în primul tur. Românii din orașe și din diaspora au reacționat la mesajul alarmist folosit în campania lui Dan, care avertiza că victoria lui Simion ar putea provoca izolarea României pe plan european. În același timp, posibila înrăutățire a relațiilor cu Bruxelles-ul ar fi putut dăuna securității regionale, Simion sugerând că ajutorul militar acordat Ucrainei ar trebui reconsiderat (și limitat).

În cele din urmă, alegerea lui Simion ar fi favorizat interesele rusești în Ucraina și Republica Moldova. Strategia lui Simion a fost de a comunica cu liderii naționali din statele UE, asociați cu forțe conservatoare, de extremă dreapta și/sau eurosceptice, pentru a combate temerile electorale legate de „izolaționism”. Iar alinierea cu Mișcarea MAGA din SUA a fost folosită de Simion pentru a contracara asocierea cu Moscova asupra căreia a insistat adversarul său electoral. Accentul pus pe diaspora și călătoriile în Europa dinaintea alegerilor au fost insuficiente pentru ca Simion să-l învingă eficient pe Dan. Cu toate acestea, forțele de extremă dreapta din România, în special partidul lui Simion, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), contestă rezultatele alegerilor, acuzând autoritățile române și o serie de actori externi de interferență electorală.

Factorul extern

Demersul lui Simion, depus la Curtea Constituțională a României, susține că anumiți actori statali, în special Franța și Republica Moldova, au fost implicați în alegeri. În special, Simion i-a acuzat pe președinții Franței și Republicii Moldova de acordarea unui sprijin deschis (electoralist) în favoarea lui Dan. Simion a primit și sprijin extern (Marine Le Pen, reprezentanți ai Partidului Lege și Justiție din Polonia etc.). Principala diferență între agitația electorală făcută de actorii politici externi pentru Dan, respectiv Simon, constă în nivelul de reprezentare politică.

Ce efecte urmează să producă criza politică în care se află România

Bolojan pregătește înlocuirea miniștrilor PSD cu interimari. Lista, negată de Guvern  

În cazul votului pro-Dan, Maia Sandu în Republica Moldova sau Emmanuel Macron în Franța întruchipează puterea executivă, care coordonează instituțiile statului (actori statali direcți). Sprijinul primit de Simion a provenit în principal de la liderii opoziției din statele UE, care nu fac parte din arcul guvernamental (actori politici naționali – nu actori statali). În plus, au existat acuzații de alocare de fonduri europene societății civile din România, care l-ar fi susținut pe Dan în alegeri. Aceste probleme se află în centrul inițiativei promovate de susținătorii lui Simion, care cer anularea celui de-al doilea tur de scrutin.

Aceștia se bazează pe precedentul stabilit de CCR în decembrie 2024, când primul tur al alegerilor prezidențiale a fost invalidat pe motivul interferenței rusești pe platforma TikTok și victoria lui Călin Georgescu. Acuzațiile lui Simion de presupusa ingerință străină în alegerile prezidențiale sunt utilizate activ în propaganda rusă, care exploatează narațiunea pentru a arunca o lumină negativă asupra conducerii UE și a liderilor Franței și Republicii Moldova.

Recunoștință, incertitudine și oportunism politic

Chiar dacă CCR a respins cererea lui Simion, legitimitatea alegerilor a fost compromisă (cel puțin parțial). Rezultatele alegerilor validate de CCR nu sunt recunoscut drept perfect democratice de peste 5 milioane de români, votanți ai lui Simion. Fără o legitimitate largă, mandatul lui Dan începe cu neîncrederea unui segment considerabil al societății românești sau 46% din votanți care l-au susținut pe Simion. Acest lucru se poate reflecta în atitudinea românilor față de dialogul lui Dan cu capitalele țărilor, pe care Simion le acuză de interferență. Există riscul ca, atunci când Dan se va întâlni cu omologii săi francezi și moldoveni, să iasă la suprafață animozitățile legate de contestarea alegerilor de către susținătorii lui Simion.

În cazul Franței, contingentul francez din cadrul NATO dislocat în România ar putea deveni ținta unor campanii de denigrare. Cetățenii moldoveni, care au votat în număr mare pentru Dan, s-ar putea confrunta cu alt tip de probleme. Mobilizarea în favoarea lui Dan a rezultat și din agitația electorală, la care au participat Maia Sandu și alți reprezentanți ai guvernului de la Chișinău. Aceștia i-au îndemnat pe moldovenii cu pașapoarte românești să voteze pentru candidatul pro-UE, Nicușor Dan. De aceea, printre alegătorii lui Simion, convingerea predominantă este că diaspora românească din Republica Moldova, adică cetățenii moldoveni care și-au redobândit cetățenia (nu românii care au emigrat în străinătate), ar fi înclinat balanța în detrimentul lui Simion.

În realitate, numărul voturilor din Republica Moldova constituie doar o mică parte din diferența de voturi dintre candidații din turul al doilea (circa 139 de mii au votat pentru Dan). Cu toate acestea, din motive politice, Dan însăși a decis să exagereze ponderea voturilor cetățenilor moldoveni cu pașapoarte românești care l-au votat, subliniind rolul pe care Maia Sandu l-ar fi jucat în facilitarea victoriei sale.

Recunoștința lui Dan față de alegătorii din Republica Moldova nu a trecut neobservată în tabăra lui Simion. Ca măsură de pedepsire, a fost lansată o petiție, prin care se solicită retragerea cetățeniei române pentru moldovenii cu pașapoarte românești. Deși petiția ar fi fost semnată de peste 20.000 de persoane, aceasta are șanse limitate de a se concretiza într-o politică concretă. Nicio forță politică din statul român, inclusiv actuala coaliție de guvernare, nu va propune un astfel de proiect de lege.

Pe lângă faptul că poate cauza incertitudine juridică pentru peste 1 milion de moldoveni cu cetățenie românească, majoritatea aflați în UE, o astfel de măsură va afecta organizarea proceselor electorale românești din Republica Moldova la scara actuală. Fără cetățeni români în Republica Moldova, autoritățile române ar avea dificultăți în a justifica finanțarea proiectelor de dezvoltare în țara vecină. Această finanțare a îmbunătățit imaginea României în Republica Moldova și a influențat pozitiv creșterea sprijinului pentru reunificare (circa 30% în sondajele recente). O astfel de politică de sancționare prin retragerea pașapoartelor moldovenești (dacă este materializată) va avea un impact negativ asupra strategiei de reunificare a celor două state românești (bazată pe un posibil referendum viitor în ambele țări).

În linii mari, relațiile dintre cele două state românești nu vor suferi schimbări majore, întrucât odată cu victoria lui Dan la București status quo-ul se menține. Cu toate acestea, unele politici românești față de statul vecin ar putea fi influențate de dorința votanților suveraniști de a se răzbuna pentru victoria lui Dan.

Scenariul 1. Forțele politice sistemice din România ar putea genera noi beneficii pentru Republica Moldova în semn de recunoștință pentru oprirea suveraniștilor. În ajunul alegerilor parlamentare moldovenești din septembrie 2025, președintele Dan ar putea încerca să facă promisiuni pentru a sprijini guvernarea de la Chișinău, ai cărui exponenți au făcut agitație electorală pentru Dan. Pentru a evita pierderea majorității în parlament, Maia Sandu va conta în primul rând pe România, unde principalul aliat devine Nicușor Dan.

Scenariul 2. Presiunea din partea suveraniștilor ar putea menține la nivelul actual asistența pentru Republica Moldova, pentru a nu provoca reacții adverse în societatea română. Din cauza problemelor economice, pe care președintele Dan nu le va putea rezolva datorită limitelor de mandat, România nu va putea oferi condiții preferențiale pentru moldoveni (prețuri la resursele energetice etc.). Orice nouă facilitate acordată Republicii Moldova, în context electoral moldovenesc, poate provoca nemulțumiri în rândul românilor. În contextul unor alegeri parlamentare anticipate foarte probabile în România, forțele sistemice vor evita să crească insatisfacția românilor pentru a nu consolida pozițiile AUR.

Scenariul 3. Dacă România trece printr-o criză politică din cauza unor guverne slabe, atunci acțiunile suveraniștilor față de Republica Moldova ar putea prinde un nou avânt. Pe lângă apelurile de a "de-pașaportiza" moldovenii cu cetățenie română pe motivul votului pentru Dan, ar putea fi sugerate și alte măsuri punitive, precum boicotarea produselor moldovenești sau sabotarea activității comerciale dintre companiile de pe ambele maluri ale Prutului. Un astfel de scenariu se poate desfășura doar dacă criza politică din România se adâncește în favoarea suveraniștilor.