Regata Mării Negre, la final. Când a căzut vântul, velierele s-au învârtit ca musca după bec

Regata Mării Negre, la final. Când a căzut vântul, velierele s-au învârtit ca musca după bec

La 75 de ani de la lansare, Nava Școală Mircea s-a luptat cu cele mai mari veliere din lume. Nava noastră amiral a demonstrat, de-a lungul timpului, că este cel mai bun ambasador al României.

După 26 de zile de navigat de-a lungul şi de-a latul Mării Negre, periplul Navei Şcoală Mircea s-a încheiat, pe 24 mai, în portul Constanţa. Acesta a fost punctul terminus al SCF Tall Ships Balck Sea Regatta 2014, eveniment nautic fără precedent în apele Pontului Euxin – ce a început la Varna și a avut ca escale porturile rusești Novorossiysk și Soci. Reporterul Evenimentului zilei, acreditat pentru acest eveniment, a relatat pe larg despre fiecare etapă.

Dacă în prima parte a competiţiei, dintre Varna şi Novorossiysk, N.S. Mircea a terminat pe locul al treilea, pe drumul de întoarcere, „bricul” s-a clasat pe locul cinci, la clasa sa, şi pe locul zece în clasamentul general. Poziții onorabile, în condițiile în care, la startul competiției s-au aliniat 19 veliere, iar la final au mai rămas doar 11, restul de opt părăsind competiţia din varii motive.

În buricul Mării Negre

Ne puteți urmări și pe Google News

Oricum, momentul cel mai emoţionant a fost, pentru echipajul navei şi pentru cadeţii Academiei Navale Mircea cel Bătrân şi ai Şcolii de Maiştri de Marină Amiral Ion Murgescu, aniversarea vârstei de 75 de ani a „Lebedei Mării Negre”, eveniment petrecut pe 17 mai, la Soci. Ultimele cinci zile ale regatei au transformat Marea Neagră într-un veritabil ţintar de veliere. La început puternic, vântul şi-a pierdut încet din intensitate, spre bucuria celor cu rău de mare şi dezamăgirea iubitorilor de navigat cu vele.

Mircea și rivalii săi

Apropierea de „wait-point- ul” – punctul de aşteptare – de la sud de Crimeea părea un deziderat de neatins. Aproape toţi comandanţii au ales să navigheze către sud, înspre apele turceşti, pentru ca apoi să o ia spre nord-est cu un vânt cât-de-cât favorabil. S-a navigat în volte, cu multe schimbări de drum. Cam cum fac muştele în jurul unui bec...

Cu circa 36 de ore înainte de termenul limită de sosire, organizatorii au ales să oprescă regata și să anunțe clasamentul final. După aceea, toate navele rămase în concurs, printre care marile veliere ruseşti Nadezhda, Mir şi Sedov, brigantinele bulgăreşti Kaliakra şi Royal Helena, eleganta goeletă românească Adornate – clasată pe locul trei la clasa sa – precum şi celelalte nave mai mici au pus prova spre rada portului Constanţa, unde au intrat în port sâmbătă dimineaţă.

Puţină lume ştie că Mircea nu e nicidecum un „clipper”, un velier de viteză, precum legendarul Cutty Sark, vedeta corăbiilor britanice de acum aproape 150 de ani. Mircea este o navă lentă, dar sigură, capabilă să adăpostească până aproape 200 de oameni, din care jumătate pot fi studenți.

Spre deosebire, velierele ruseşti Kruzenshtern şi bătrânul Sedov – de 91 de ani – au fost construite ca nişte cargouri. Printre ultimele cargouri cu vele din lume. Confiscate după al II-lea Război Mondial de ruşi, ca pradă de război, cele două veliere nemţeşti au fost transformate în nave-şcoală. Pe lângă faptul că au o velatură mult mai mare, având şi patru catarge – în loc de trei ca „bricul” – au două punţi, mai mulţi mateloţi şi sunt mai uşoare, pentru talia lor, ca Mircea.

„Apă, tendă și nisip se numește «bricuit»!”

Calmul care a cuprins Marea Neagră a fost un prilej pentru profesorii și instructorii ambarcați la bord să-i examineze pe studenții de anul II ai Academiei navale și pe elevii din anul I ai Școlii de Maiștri. Cadeții au susținut cu brio examenele la navigație și matelotaj, neexistând niciun restanțier, semn că viitorii ofițeri și maiștri de marină și-au făcut bine temele. În penultima zi a marșului de instrucție, cadeții au învățat și ceea ce înseamnă, în limbaj marinăresc, „bricuit”. Adică spălatul punții cu apă de mare, o bucată de tendă și nisip fin. Căci, nu-i așa, nu poți deveni un marinar adevărat dacă n-ai spălat puntea în genunchi. Vorba unui marinar hâtru, din vechime: „Apă, tendă și nisip se numește «bricuit»!”.

Botez cu furtunul de incendiu

După amiaza, după „bricuire”, comandorul Ion Gabriel Moise, comandantul N.S. Mircea, a ordonat adunare cadeților, pe covertă, în „ținuta pantaloni scurți și papuci”... Urma cel mai important eveniment din viața unui viitor marinar: „Botezul Mării”! Tocmai sosise la bord Neptun, zeul mărilor și oceanelor împreună cu două din nimfele sale, proaspăt coafate și rujate. În speță, locotenentul Ovidiu Cristea, unul dintre bucătari, și un marinar profesionist. Tinerii mateloți au fost bărbieriți cu săpunadă de spălat puntea, pe post de spumă de ras, și clătiți cu rigurozitate cu ajutorul unui furtun de incendiu. Nici cele patru fete, cadeți și ele, și nici asistenta navei n-au scăpat nebotezate. Un polonic cu apă de mare și sirop turnat pe gât le-a fost „împărtășania” de pe urmă.