Un program care nu e numai un vis politic, ci un adevărat proiect al preşedintelui turc şi care s-a văzut la lansarea corvetei Kinalia, luni, când preşedintele turc a declarat public că Turcia va avea curând portavionul său.

Anunţul construirii unui portavion turc n-a fost o chestiune de importanţă secundară. A da drumul proiectului înseamnă înainte de toate semnalul de investiţii în sectorul militar, dar şi de a afirma o voinţă de proiecţie a unei naţiuni care construieşte, părăsind legarea doar de bazele terestre. Este o dorinţă de expansiune. Potrivit unor surse guvernamentale industria de război turcă a investit 5 miliarde de dolari şi numai pe exporturi câştigul a fost de circa 1,5 miliarde.

Acestei dorinţe de expansiune şi de investiţii i se adaugă o strategie de a vrea să obţină deplinul control al propriilor mări. Şi nu întâmplător, în afara portavionului, marina turcă a dat drumul la 10 proiecte de construire de noi mijloace, de la submarine, la nave. Turcia, chiar dacă a fost mereu legată de forţele terestre, este obligată să concureze pentru controlul mărilor care o înconjoară. Trei mări de importanţă fundamentală pentru strategia sa pe termen lung: Mediterana orientală, Marea Egee şi Marea Neagră. Şi dacă Mediterana şi Marea Neagră sunt suprafeţe în care confruntarea cu superputerile este încă impară, în ceea ce priveşte Marea Egee, confruntarea cu Grecia este în stare latentă şi n-a încetat niciodată să fie punctul central în politica turcă.