De la publicarea pe internet a cărții lui Abu Musab Al-Suri „Chemare la rezistență Islamică în întreaga lume", jihadiștii au ca scop principal înființarea unui Califat Islamic. Pentru fondarea unui astfel de stat era însă nevoie de argumente, justificări și proceduri

de cucerire a puterii mult mai detaliate și aplicate unor situații concrete. Așa se explică apariția unui manal al teroristului numit „Jurisprudența sângelui”, carte scrisă de Abu Abdullah al Muhair, un ideolog de seamă al Statului Islamic.



Potrivit cercetătorilor de la institutului Quilliam de combatere a extremismului, care au tradus această ''Biblie” a teroriștilor, ISIS nu reprezintă o sectă ai cărei luptători caută martirajul pentru a se bucura după moarte de plăcerile promise de Profetul Mohammed

drept-credincioșilor. Referirile de la bătălia de la Dabiq (cum numesc musulmanii înfruntarea finală cu necredincioșii, un fel de Armaghedon n.r.) nu au decât rolul de a spori numărul adepților. În fapt, însă, ținta jihadiștilor este construirea unui Califat în care să integreze treptat întreaga lume.



Tocmai de aceea, această carte de 579 de pagini se concentrează pe mai multe aspecte. În primul rând, încearcă să legitimeze actele de o barbarie fără seamăn ale teroriștilor prin referiri la Coran și la tradiția islamică. Orice e permis pentru a asigura victoria Islamului-în opinia lui Abu Abdullah al-Muhair- de la folosirea armelor de distrugere în masă, la acte de genocid împotriva celor de altă credință și până la luarea de ostatici și transformarea femeilor în sclave sexuale. ”Scopul pentru care ne străduim cu toată puterea este să facem rost de arme de distrugere în masă. Asta pentru că nu ne

putem lepăda de datoria noastră- trebuie să ne apărăm de cei care ne sfidează credința și să punem capăt agresiunii lor murdare împotriva Islamului și a poporului său".



Acest adevărat manual al jihadismului oferă însă și sfaturi militare privind retragerea strategică de pe câmpul de luptă, dar și îndemnuri către mujaheidini să aleagă moartea în locul captivității. Dar probabil cele mai interesante pasaje se referă la metodele prin care islamiștii trebuie să încerce să destabilizeze un stat . Astfel, pentru a răsturna regimurile necredincioase, jihadiștii își propun să lovească atât economia, cât și structurile de securitate. Printre strategiile cheie se numără atacarea turismului prin atentate, dar și acte de sabotaj asupra infrastructurii petroliere. De asemenea, al-Muhair consideră că o confruntare violentă și prelungită cu forțele de securitate din țara țintă va conduce la o tulburare publică și la un vid de putere de care jihadiștii ar putea profita pentru a prelua puterea.



Din câte se pare, astfel de strategii nu sunt însă aplicate numai în țările majoritar musulmane, ci chiar și în Europa. Un exemplu ar fi incendierile simultane de mașini din Suedia, deși e greu de presupus deocamdată că jihadiștii își propun să răstoarne guvernul acestei țări din nordul Europei. În anii care vin, lucrurile s-ar putea schimba însă

radical dacă procentul musulmanilor din Europa va continua să crească tot atât de spectaculos ca până acum.