Război pentru un loc în cimitir. Doi ieșeni se judecă pentru un mormânt evaluat la prețul unui apartament

Război pentru un loc în cimitir. Doi ieșeni se judecă pentru un mormânt evaluat la prețul unui apartament

Doi ieșeni se judecă cu autoritățile locale din Iași pentru un loc de veci în cel mai scump cimitir, „Eternitatea”. Cei doi revendică mormântul spunând că l-au primit moștenire și au plătit toate taxele și impozitele solicitate.

Doi ieșeni au câștigat în justiție dreptul de folosință pentru un loc de veci situate în cel mai scump cimitir din oraș. Florin și Liliana G au chemat în judecată firma municipalității, Servicii Publice SA, Iași. Ei au solicitat să li se acorde dreptul de folosință pentru mormântul care este amplasat în Cimitirul „Eternitatea”. Acesta este cel mai scump din Iași, iar prețurile au atins niveluri prohibitive, dat fiind că nu se mai găsesc locuri de veci disponibile.

În instanţă, cei doi au susţinut că mormântul le-a fost lăsat moştenire şi s-au îngrijit de el mai bine de 20 ani, fiind la zi cu taxele şi impozitele. Magistrații din cadrul Judecătoriei Iași au admis acțiunea formulată de ieșeni.

Procesul a început în anul 2018, pe data de 28 decembrie. Cei doi ieșeni au arătat că au plătit toate taxele și impozitele pentru locul de veci, fără să întâmpine opoziția autorităților. Cu toate acestea, în urmă cu câtva timp, reprezentanții Servicii Publice SA, le-au transmis că nu mai au dreptul de folosință la acel loc de veci.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ieșenii își susțin dreptul

Ieșenii au arătat că ei și părinții lor s-au ocupat de îngrijirea și amenajarea locului de veci. Ei au arătat că nu le-a fost contestat în nici un moment dreptul de folosință asupra mormântului cu pricina.

„Pârâta este unitatea care se ocupă cu administrarea și funcționarea Cimitirului «Eternitatea» Iași, respectiv cu concesionarea locurilor de veci. Inițial, locul de veci fusese concesionat pe termen nelimitat lui A.U., decedată, care i-a dat locul fiului său, I.U., decedat pe 20 februarie 1978, fără descendenți, având ca soție supraviețuitoare pe M.U., care l-a moștenit. M.U. a decedat pe data de 27 decembrie 1995, moștenitorii săi fiind noi.

Nu am întâmpinat greutăți la cimitir cu evidențele sau cu dreptul de concesionare până în prezent, plătind de peste 20 de ani impozitele și taxele, dar, de câțiva ani, se consideră că nu mai avem dreptul la acel loc de veci. M.U. a făcut așa-zisul «monument» deasupra criptei, când l-a înmormântat pe soțul său, I.U. Noi ne-am îngrijit mereu de mormânt și ne-am îndeplinit toate obligațiile morale pentru rudele noastre înmormântate în acel loc.

Înainte de noi, au făcut-o părinții noștri. Până în prezent, nu ne-a fost contestat dreptul acesta, decât printr-o decizie a Consiliului Local, care nu ne este aplicabilă”, au arătat cei doi moștenitori în fața instanței, conform BZI.

Ei au mai arătat că locul de veci le-a fost lăsat moșternire, prin testament, deoarece concesiunea s-a făcut pe termen nelimitat.

„Fiind vorba despre o concesiune pe termen nelimitat, dreptul de concesiune a locurilor de înhumare poate fi transmis de pe numele titularului altei persoane, prin moștenire. Concesionarea unui loc de veci este de maximum 650 de lei, pe termen nelimitat”, au subliniat reclamanții.

Cum s-a apărat societatea Municipalității

De partea cealaltă, reprezentanții Servicii Publice SA, au afirmat că banii plătiți de ieșeni nu erau pentru concesiunea mormântului ci pentru … curățenia în cimitir.

Reprezentanții societății nu au depus o întâmpinare în care să conteste dreptul de folosință al locului de veci, ci mai multe note din evidențele Cimitirului „Eternitatea” din Iaşi. Conform acestora, locul de veci ar fi fost concesionat în 1946, așa cum apare în înregistrări.

„De la data emiterii chitanţei, până în prezent, situaţia juridică a concesiunii locului de înhumare atribuit U.A. nu s-a modificat, aceasta fiind neîntrerupt titulara concesiunii.  Respectivul loc de înhumare nu a fost transmis vreodată prin succesiune. Redevenţa a fost achitată o singură dată de către U.A., în anul 1946, pentru concesionarea locului de înhumare.

Faptul că, în acel loc, au fost efectuate înhumări ale decedaţilor – membri ai aceleiaşi familii – nu înseamnă şi transferul dreptului de concesiune de la titulară către terţii care au folosit acel loc de înhumare. Nu ne-au fost înaintate actele de succesiune privind transmiterea dreptului de concesiune asupra locului de înhumare, iar plata nu transmite plătitorilor tarifului de întreţinere dreptul de concesiune asupra acelui loc”, au menţionat reprezentanţii societăţii pârâte.

Judecătorii au admis cererea formulată de cei doi ieșeni, Florin și Liliana G.