Pare un blestem: Algeria a jucat mai frumos și a plecat acasă. Înaintea ei au fost Chile, Costa Rica, Mexic, Nigeria, Ghana. Toate mustind de talent și inventivitate. Echipe adeseori naive, poate, dar care se încăpățânează să caute în fotbal bucuria jocului.
Venind din zone exotice, unde fructele nu apucă să fie ambalate și încă pică din pom, în toată zemoșenia lor, ca în paradis, unde deșertul e prieten cu beduinul și oazele, ca niște cadâne, te primesc și te leagănă ca în sânul Profetului, vedetele lor nu au apucat să fie „mecanizate”, „dezumanizate” de industria fotbalului european. Un James Rodriguez, un Cuadrado, un Islam Slimani, un Marcelo Diaz sau un Guardado încă simt bucuria de a sfida rațiunea goanei după rezultat și sunt gata să sacrifice o fază de gol pentru o pasă cu călcâiul ori o trecere printre picioare.
Cum să nu mă topesc de bucurie văzându-le, eu, care am crescut în gradena Giuleștiului, unde o bară frumoasă era mai aplaudată decât un gol urât, iar pentru un dribling în plus nu erai înjurat, ci ajungeai de poveste la Rezematu’, cârciuma „la varice”, cu bere proaspătă, spumoasă și rece, venită pe conductă direct de la vecina Fabrică de Bere Grivița?
Rămân să continue turneul echipele masive, anchilozate, blindajele ruginite, caroseriile imprimate cu mărci celebre, puse în mișcare de inerție. Incapabile să joace fotbal, strivesc adversarul sub povara prestigiului trecut, a gloriei lor apuse. Foarte probabil, Copa do Mundo 2014 va fi din nou dusă acasă de un mamut. Dar asta nu va revigora fotbalul, nu-l va scoate din vitrina de la Antipa, pentru a-l reda oamenilor simpli.
Recomandările noastre
