Nu se știe ce l-a apucat pe Ludovic Orban să mintă, pentru că mințea pe seama a trei oameni: „Deși am fost părăsit în timpul negocierilor de echipa de negociere votată de PNL – trebuie să știți lucrul ăsta: președintele PNL a fost lăsat singur la negocierile pentru formarea acestei coaliții și negocierile pentru formarea Guvernului. Am fost părăsit de Rareș Bogdan, de Raluca Turcan, de Robert Sighiartău, care nu numai că m-au părăsit în timpul negocierilor, ci au încercat să provoace convocarea nestatutară a unui Birou Politic Național în pline negocieri pentru a arunca în aer formarea coaliției”.
După declarația mincinoasă, Rareș Bogdan, Raluca Turcan și Robert Sighiartău, dezlegați de orice obligație de a nu vorbi despre afacerile interne de partid, l-au făcut pulbere pe Ludovic Orban. Toți trei au arătat că au fost lăsați de-o parte când Orban și-a negociat postul de șef al Camerei Deputaților, oferind la schimb pluseriștilor trei ministere de mare importanță.
Declarațiile celor trei au sunat cam la fel, nu pentru că ar fi fost vorbiți, ci pentru că spuneau adevărul. Toți trei l-au acuzat de blat cu partenerii de coaliție. Rareș Bogdan a mers până acolo încât să declare că lui Orban i s-a umflat capul” de la vertijul de putere pe care l-a căpătat în funcția de premier.
Am reluat lucruri deja știute doar pentru a creiona contextul în care s-a petrecut ceva ce mi-a atras atenția dintr-o altă perspectivă decât cea politică. Anume, furia Ralucăi Turcan, care a izbucnit fără să se mai încurce în apropouri și aluzii: „Adevărul este cunoscut de tot partidul și realitatea este că trei ministere importante: Ministerul Fondurilor Europene, Ministerul Transporturilor și Ministerul Dezvoltării, au fost negociate direct de Ludovic Orban pentru funcția de președinte al Camerei Deputaților. Cred că orice liberal responsabil avea dreptul să fie nemulțumit pentru această tranzacționare care afectează puterea PNL în cadrul guvernării. Funcția de premier revenea PNL de drept, dar pentru funcția de președinte al Camerei Deputaților au fost tranzacționate 3 ministere.”
Mult a mai așteptat Raluca Turcan acest moment, mi-am spus când am auzit-o. Chiar m-am întrebat de mai multe ori când va sosi clipa să se răcorească. A răbdat 12 ani. Acum 12 ani, în 2009, era deputat de Sibiu și președinte al Comisiei pentru Cultură, iar Ludovic Orban, președinte al PNL București. Acesta din urmă a relatat ce le-a zis doamnelor prezente la o întrunire de partid a femeilor liberale: „Le-am spus colegelor mele că la liberali, doamnele pot să-și facă o carieră politică și că nu este necesar să treacă prin patul nimănui pentru a ajunge să câștige funcții publice. Un exemplu ar fi cel al Ralucăi Turcan, care a fost asistenta domnului Stolojan, dar și altele”. O mitocănie groasă rău! Raluca Turcan a reacționat palid și nimeni din conducerea partidului nu a avut nimic împotriva lui Orban și a declarației sale. Or fi știind ei ceva, și-au spus cei care se așteptau la un scandal.
Peste momentul cu pricina s-a așternut uitarea, trimiterile de pe Google din acel an la declarația lui Orban au dispărut toate, dar a venit momentul 4 noiembrie 2019, acela când Raluca Turcan a devenit viceprim-ministru și ministru al muncii în Guvernul Orban 1. Apoi, momentul 14 martie 2020, când a rămas viceprim-ministru în Guvernul Orban 2.
Peste întrebarea legitimă „din ce o fi construit stomacul politicienilor, dacă până și femeile-politician pot înghiți senine să fie făcute în ultimul hal, pentru ca apoi să colaboreze și mai senine cu cel care le-a adus cea mai gravă jignire care poate fi adusă unei femei?” eu mai am o mare nedumerire.
Este limpede din cele ce le-am povestit mai sus, cam care a fost și este părerea lui Ludovic Orban despre Raluca Turcan: aceea că este o femeie din cea mai joasă speță, adică una care nu se dă în lături „să treacă prin patul nimănui pentru a ajunge să câștige funcții publice”. Pe de altă parte, este lesne de bănuit care pot fi sentimentele unei femei, fie ea și politician, față de cel care o poate jigni într-o asemenea măsură. Cu toate astea, cu toate că după așa ceva cei doi nu s-ar mai fi putut privi în ochi pe vecie, nici vorbă să-și ofere funcții, sau să accepte vreo apropiere sau colaborare, ei bine, cu toate astea, în doua guverne succesive, Raluca Turcan i-a fost viceprim-ministru lui Ludovic Orban.
Dacă pe Raluca Turcan o pot înțelege, de dragul măririi deșarte s-a făcut că a uitat ceea ce nu se poate uita, pe Ludovic Orban, în ruptul capului, nu. Era clar că nu se putea încrede defel într-un om care avea toate motivele din lume să-l urască de moarte. Nu am decât o singură explicație, a acceptat-o împotriva voinței sale în guvernele pe care le-a condus, i-a fost impusă. De către cine? Păi, de către adevăratul premier al României, președintele Klaus Johannis. De ce? Pentru ca președintele să fie sigur că premierul de paie pe care l-a trimis să-l reprezinte la Palatul Victoria are un vice-premier, o mâna dreaptă cu care sigur nu va putea închega o echipă de încredere. Mai mult, chiar îi va fi lui Ludovic Orban o mână dreaptă cu degetul încordat pe trăgaciul unui pistol așezat la tâmplă.
Recomandările noastre
