Inițial, nava, construită în Germania, în 2001, nava a fost proprietatea unei organizații de yachting britanice și a fost vândută, pentru că asociația nu a mai avut bani s-o termine, Marinei Militare Pakistaneze. Dintr-o viitoare brigantină de 60 de metri lungime care trebuia să se numească Prince William, cu portul de înregistrare la Glasgow, a ajuns un bric în toată regula, cu baza la Karachi. Bastimentul a fost botezat Rah Naward – în engleză „Swift Mover”. Adică o corabie cu două catarge „full rigged”, cum spun marinari, adică, pe înțelesul tuturor, având catargele armatec cu numărul maxim de vele, aurice, triunghiulare și pătrate posibile. La Varna și, mai apoi, la Novorossiyisk, m-am împrietenit cu secundul corăbiei căruia, în ciuda religiei sale, îi cam plăcea să tragă la măsea. Io eram îmbarcat pe N.S. Mircea care participa, și el, la prima ediție a Regatei Mării Negre pentru așa-numitele „tall ships” – veliere de talie mare. Nu mai știu cum îl chema, că avea un nume imposibil de pronunțat. Io i-am zis Jimmy. Marinarul mi-a povestit, între două votci, cum pe drum spre Pontul Euxin, în timp ce navigau prin Golful Aden, către strâmtoarea Bab el Mandeb, poarta de intrare în Marea Roșie, au fost atacați de pirații somalezi.

Două bărci de mare viteză se îndreptau către ei. Au refuzat să se identifice. Cel mai probabil au crezut că este un velier civil, o pradă sigură. Numa’ că și-au luat o mare țeapă. Rah Naward era o navă militară. Prin urmare avea și armament la bord, în special pistoale mitralieră automate. Din câte îmi amintesc chiar Kalashnikoave. Când au ajuns la cinci cabluri de navă, mai exact la o jumătate de milă marină, pentru că nu li s-a răspuns la repetatele somații, pakistanezii au deschis focul. Somalezii mai să sară din bărci. Și-au luat țeapa vieții lor. Mi-aș dori să-l mai revăd la o viitoare regată. Cine știe?

 

Te-ar putea interesa și: