Pe bulevardul Unirii, între Biblioteca Națională și strada Nerva Traian, pe la jumătatea distanței, e o parcare. Era plină de vajnicii noștri milițieni și jandarmi, din ăia care degrabă te gazează ca pe 10 august 2018, cam pe la 6-7 bucăți.

Se circula bară la bară de la magazinul Unirea, dar Doreii trăgeau de zor autobuzele RATB pe dreapta. Să controleze dacă e vreun călător fără mască.

Nervi întinși la maxim, normal, lume obosită, după o săptămână de muncă, grăbită să ajungă acasă sau unde voia fiecare.

Deși nu mă uitasem de câteva zile la știri, sunt convins că se înfoiase vreun mahăr de pe la guvern la românii care nu poartă mască, iar Doreii noștri săriseră imediat să arate cât de dedicați respectării legilor și ocrotirii sănătății națiunii, care-i plătește cu lefuri de boieri, sunt dumnealor.

Însă, cât or fi ei de dedicați binelui obștei, pe niciunul din cei 6-7 nu-i dusese capul să nu mai stea în mijlocul drumului, ci să se urce cu rândul în autobuz, la stația Biblioteca Națională și să coboare la Traian, verificând ce voia mușchiul lor, fără să întârzie aiurea lumea. Distanța e cam de vreo 3 – 400 de metri, ca atare nu-i păștea pericolul să dea jos din burți, întorcându-se la mașini pe jos.

Evident că nici șefii nu-și mai breji ca Doreii din stradă, altfel le-ar fi scris asta în ordinul de serviciu. Dar cum orice polițai are pulanul de general la centură în România, ca alde Gabriel Oprea și Neculai Onțanu, de ce să-i mai trebuie minte?

Cred că de vineri niciun mahăr nu s-a măi rățoit la românii fără mască, deoarece nu am mai văzut picior de vajnic milițian/jandarm să controleze vehiculele RATB. Cel puțin pe Unirii.

Cum e campanie electorală, mă sună amici, prieteni, vechi cunoștințe, cărora le-am pierdut de mult numerele de telefon, să-mi povestească despre dinozaurii din specia primar pe viață, de care nu mai scapă localitățile lor.

Bunăoară am primit un mesaj, din care am făcut un articolaș publicat AICI, despre un tânăr liberal de 25 de ani care, în loc de o viață liniștită, a ales să și-o complice pentru binele comunității. Sper!

Alt prieten de mult pierdut, din agenda de telefon, mi-a scris pe Facebook o lungă poveste, despre dinozaurul din orașul lui Suceava, Ion Lungu, primar din 2004, din care nu mă pot abține să nu vă împărtășesc și vouă o parte:

„Unii dintre cei care au astăzi drept de vot abia se născuseră când Lungu a devenit primar. El și-a construit, în timp, un sistem de putere, care l-a transformat într-un om de temut, care taie și spânzură când ceilalți nu i se supun.

Fondurile publice sunt orientate după o logică clientelară bine pusă la punct. În oraș, totul e controlat de Lungu, care „unge” pe oricine, astfel încât încercarea de dizidență e oprită din fașă.

Aceasta este explicația pentru care, în ciuda managementului său precar și lipsit de gust, Lungu este încă primar (…)

După o privire superficială, orașul Suceava arată mai bine decât acum 16 ani. Centrul a fost pavat cu dale chinezești, au fost construite două parcări subterane în centrul orașului, au fost amenjate câteva parcuri etc. Din acest punct de vedere, primarului Sucevei i se potrivește formula consacrată „a furat, dar a și făcut”.

Notele de pesimism apar însă imediat ce privim orașul cu un ochi mai atent, iar situația devine de-a dreptul tragică dacă ne mai uităm și-n bugetul local, de unde au fost luați banii pentru „investițiile” lui Lungu.

Chiar și-n zona centrală, aberațiile arhitecturale sunt vizibile la tot pasul. Recent, a fost deschis un loc de joacă electoral de un kitsch total într-unul dintre principalele parcuri ale orașului.

Dincolo de problema estetică, discutabilă, să zicem, bătaia de joc e că s-au distrus lucrări de infrastructură realizate acum câțiva ani, mai exact o instalație de irigat instalată tot pe portofelul sucevenilor.

Tot strigător la cer este un „complex arhitectural” din care fac parte un ansamblu rezidențial imens, o biserică, un patinoar și un skate park. Toate aceste obiective se potrivesc ca nuca-n perete din punct de vedere arhitectural și tocmai acest lucru atrage atenția asupra faptului că, în oraș, lucrurile funcționează după o altă logică decât cea legală.

Același gen de impostură, dar mult mai ridicolă, este vizibilă la marginea orașului, unde o zonă de agrement (Tătărași) a fost amenajată nu pentru liniștea oamenilor, ci pentru stupoarea lor.

Caietul de sarcini a fost cu totul orientativ. Un teren minuscul de tenis este înconjurat de un gard înalt chiar în dreptul liniilor care delimitează terenul, astfel încât sportul este impracticabil.

De altfel, aceste locuri sunt închise tot timpul cu cheia. Marginea orașului este lăsată aproape în totalitate de izbeliște într-un oraș în care s-a construit mult, dar fără nici o logică.

O toaletă costă 50.000 de euro…”.

Despre Nicușor Dan nu zic astăzi nimic în plus decât am scris AICI.

Totuși, nu pot să uit că eu am deschis, pe contul meu de Facebook, cu luni în urmă, scandalul cu clanul „Câine”, ai cărui membri  își făcuseră domiciliile în Parcul Orășelul Copiilor din Sectorul 4.

Eu mă rățoiam la primarul Băluță că tolera mizeria. Ancheta a fost dusă mai departe de cetateanul.ro, iar Băluță a declarat război clanului „Câine”.

Habar n-aveam atunci că de aici i se va trage lui Nicușor Dan!

Dar nu regret! Hoții noștri nu sunt mai buni decât ai lor! Amin!