Începe să se risipească ceața groasă pe care guvernanții au coborât-o prin fumigenele pe care le-au aruncat la picioarele noastre de când cu criza de coronavirus. Și odată cu ridicarea ceții începem să distingem cine sunt câștigătorii sau mai bine spus profitorii acestei crize.

Mie îmi pare că coronavirusul a venit ca o mană cerească pentru guvernanți. Ajunși la guvernare fără un program politic și economic, și bazându-se doar pe zestrea politică a dlui Iohannis, guvernul Orban ar fi intrat foarte rapid pe o pantă descendentă.

Un lucru pe care îl știau și ei, motiv pentru care au forțat până în ultima clipă niște alegeri anticipate care să le betoneze pentru încă patru ani avantajul din sondaje. Din acest motiv au negat tot timpul pericolul reprezentat de coronavirus și au reușit să rateze startul luptei împotriva pandemiei.

Decizia CCR le-a spulberat visul cu anticipatele și atunci au făcut o întoarcere cu 180 de grade: virusul a devenit ceva extrem de serios și lumea trebuia să stea în casă sub strictă supraveghere.

Trebuie să recunosc că am fost uimit de viteza cu care au întors velele și au prins în ele vântul spaimelor și al fricii. Românii au reacționat așa cum guvernanții se așteptau: în fața fricii de un inamic invizibil au fost dispuși să uite toate bâlbâielile guvernului Orban și să se strângă în jurul autorităților ca unică speranță.

Klaus Iohannis și “Guvernul Meu” au profitat din plin de această frică și au exploatat în mod politic criza până când au stors totul din ea.

1.    S-au instalat în fața camerelor de luat vederi și nu le-au mai părăsit nici o secundă. Te trezești cu ei pe ecrane și te culci tot cu ei. Nu contează că nu au nimic de spus. Nu conteză că unul spune ceva și celălalt spune altceva. Important este să ții lumea captivă cu ochii ațintiți în televizoare mai ceva ca la “Urzeala tronurilor”. Și trebuie să recunoaștem că le-a reușit în cea mai mare măsură. Nu am văzut niciodată un asemenea spectacol complex de mimă. Arta prefacerii dusă la nivel de capodoperă.

2.    Au prelungit măsurile excepționale până când au devenit aproape insuportabile și era clar că oamenii nu le vor mai respecta, cu orice risc. Pe timpul stării de urgență au impus măsuri restrictive care probabil nu au mai fost văzute din vremurile celui de al Doilea Război Mondial. Au transformat amenzile dintr-un mijloc de descurajare într-o sursă bugetară.

3.    La adăpostul ceții au făcut achiziții cel puțin dubioase, pentru că nu știm până acum câte din cele 33 de dosare deschise de DNA se vor dovedi fapte penale. Este clar însă că pușculițele de partid sunt pline și pregătite pentru campaniile electorale.

4.    În spatele unor campanii de comunicare publică (care nu mai încep) au instituit un ingenios sistem de mituire a mass media. Nimeni nu ne va spune cât din cele 200 de milioane de lei alocate acestei campanii au mers unde trebuie și câte din ele au luat-o pe căi dosnice.

5.    Și-au neutralizat cei mai mari inamici politici, pensionarii, băgând frica în ei și descurajându-i să mai vină vreodată la urne. De frica îmbolnăvirii.

6.    Și-au rezolvat o mare problemă - cea de a mări alocațiile pentru copii și pensiile conform legislației și obligațiilor pe care și le-au luat. Nu voiau oricum să o facă și acum au motive.

7.    Probabil că scuza cu greaua moștenire primită de la “ciuma roșie” nu ar mai fi putut să dureze prea mult, dar asta cu pandemia le mai dă muniție o perioadă pentru a masca lipsa de experiență și pe alocuri chiar incompetența.