Pantelimon era unul dintre mulții haiduci care bântuiau, după 1907, Moldova, dar el a devenit celebru în primul rând mulțumită presei care avea nevoie de scandal.
Cel care l-a făcut vedetă a fost N.D. Cocea de la ziarul de stânga Dimineața, care a anunțat, ca să facă și în ciudă autorităților ce se dovedeau neputincioase deși puseseră un premiu consistent pe capul răufăcătorului, că se duce în nordul Moldovei să îl găsească și să îi ia un interviu.
Concurența – Universul, Epoca, Viitorul – nu putea să stea cu mâinile în sân, așa că subiectul nu a lipsit practic nicio zi din paginile gazetelor. Pentru unii era un erou, ultimul haiduc, pentru alții doar un bandit sângeros.
Cocea și Constantin Mile îl dădeau un exemplu viu al „luptei de clasă”, reprezentantul „țărănimii care se ridica cu arma în mână împotriva exploatării moșierilor și arendașilor”.
Îi spunea lui N.D. Cocea că luase calea codrului după ce a fost acuzat de un furt de vite, de care nu era vinovat. Cum nu s-a putut prezenta la proces pentru că citația nu a ajuns la el, a fost condamnat la un an și jumătate de închisoare.
Îi declara lui N.D. Cocea că, pus în fața închisorii, „alege codrul, considerând că decât temniţă, mai bine moarteaˮ.
Teodor Pantelimon a vrut să se predea, dar nu oricui, ci doar prinţului Caradja, cu care urma să se întâlnească în pădurea Grumăzeşti, dar cum prinţul nu venise singur, ci cu jandarmi deghizaţi, predarea nu s-a mai făcut, scria Adevărul
După ce a fost prin pe 19 noiembrie 1911, printre altele Pantelimon a povestit şi despre întâlnirea cu prinţul Caradja, care-i adusese pâine cu unt, mere şi vin şi care-i promitea scăparea şi căruia i-ar fi zis: „Bine, conaşule, sunt închişi oameni de neam mare şi nu scapă de pedeapsă, dar eu, un pârlit de ţăran, care a pus în picioare o ţară întreagă, cum am să pot scăpa?”.
Au urmat procese, o evadare şi o nouă capturare, în februarie 1914, la Fălticeni, apoi o punere în libertate, spre sfârşit de august, Teodor Pantelimon intrând, apoi, în anonimat.
.
Recomandările noastre
