Primele capcane periculoase pentru șoferii care trec de la manual la automată

Sursa foto: Freepik

Mașinile cu transmisie automată se află în topul preferințelor, mai ales pentru confortul și ușurința pe care le oferă în trafic. Tot mai mulți șoferi, fie începători, fie cu ani de experiență la volanul unei cutii manuale, descoperă pentru prima dată un sistem care simplifică condusul.

Cu toate acestea, adaptarea nu este lipsită de provocări și riscuri, iar încălcarea involuntară a regulilor de circulație poate duce la incidente sau sancțiuni legale. Ca să înțelegem mai bine aceste situații, am stat de vorbă cu un instructor auto cu experiență, care a asistat la zeci de tranziții de la manuală la automată și a observat tiparele greșelilor pe care le fac cel mai frecvent șoferii la început.

Reflexele dezvoltate la cutia manuală nu dispar instant, iar în primele ore de acomodare pot apărea manevre periculoase, reacții întârziate sau anticipări greșite ale comportamentului mașinii, a explicat, pentru EvZ, Florin Tichie, instructor auto și fost polițist la Rutieră.

Încurcarea reflexelor: piciorul stâng ajunge pe frână

Cele mai frecvente greșeli, atrage atenția instructorul, vin din obișnuința șoferilor formați pe cutie manuală. Ambreiajul devine un automatism, iar piciorul stâng este condiționat să participe activ în conducere. În schimb, la o mașină automată, această mișcare devine brusc inutilă: „Piciorul stâng trebuie eliminat complet din procesul de conducere. Dacă la manuală acesta are un rol precis, la automată devine un factor de risc. Apăsarea frânei cu stângul este aproape întotdeauna mai bruscă, pentru că presiunea cu acel picior este calibrată pentru cursa unui ambreiaj lung, nu pentru o frână sensibilă.

Am văzut opriri atât de abrupte încât pasagerii au crezut că am fost loviți din spate. Nu e vorba de lipsă de atenție, ci de reflexe. De exemplu, un șofer cu 12 ani experiență pe manuală a apăsat frâna cu stângul la prima oprire. Mașina, dotată cu frână asistată, a răspuns violent, iar eu și cursantul am fost proiectați în centuri. Șoferul a recunoscut imediat: Îmi căutam ambreiajul”.

Confuzia dintre frână și accelerație în primele minute

Un alt pericol apare în situațiile în care șoferul nu are încă reperul vizual sau motor al pedalei de frână. La viteză redusă, diferența dintre cele două pedale poate fi interpretată greșit, mai ales în situații care presupun precizie sau emoție.

Potrivit instructorului, primele cinci minute sunt cele mai critice: „Mulți își imaginează că o automată nu poate surprinde. Dar pedala de accelerație răspunde imediat, iar dacă o atingi când crezi că frânezi, reacția mașinii va fi opusă a ceea ce îți dorești”.

Florin Tichie recomandă ca în primele minute șoferul să nu atingă deloc accelerația. Mersul lent al mașinii (creeping) este suficient pentru acomodare și reduce considerabil riscul de confuzie: „Într-o parcare, o cursantă a încercat să oprească lângă o bordură. Emoția momentului a făcut-o să apese accelerația, convinsă că este pedala de frână. Mașina a avansat brusc un metru. Noroc că zona era liberă”.

Schimbarea treptelor înainte ca mașina să se oprească

Diferența dintre transmisia manuală și automată nu constă doar în numărul de pedale, ci și în modul în care cutia suportă trecerile între trepte. Mulți șoferi presupun, greșit, că pot alterna rapid între „D” și „R” fără a opri complet.

„Cutia automată nu este făcută să suporte inversări de direcție în mișcare. Dacă mașina se deplasează, chiar și foarte încet, schimbarea între Drive și Reverse poate provoca șocuri mecanice, balansuri neașteptate sau deteriorări ale mecanismelor interne. La manuală simți când nu intră în treaptă.

La automată, mecanismul încearcă să te protejeze, dar nu poate preveni complet eventualele efecte. De exemplu, un șofer încerca să parcheze într–un spațiu strâmt și a trecut de trei ori din D în R, fără a opri complet. La a patra schimbare, mașina a executat o mișcare bruscă în spate, apropiindu-se periculos de o bordură”.

Menținerea mașinii în rampă doar din accelerație

Pornirea din rampă la automată poate părea intuitivă, dar reflexele de pe manuală nu se potrivesc în această situație. Mulți șoferi încearcă instinctiv să reproducă „ținutul în ambreiaj” folosind accelerația.

Instructorul atrage atenția că la automată „frâna este elementul esențial al controlului în rampă”. Cutia automată transmite cuplu constant, dar insuficient pentru a ține mașina pe loc în pante abrupte. A încerca să compensezi doar din accelerație poate duce la derapaje înapoi sau la plecări bruște:

„Hill Assist există exact pentru aceste situații. Dacă nu este disponibil, șoferul trebuie să folosească frâna ferm, nu să se bazeze pe feeling. Un cursant a încercat să pornească dintr-o rampă moderată doar prin creșterea treptată a accelerației. Mașina a alunecat însă spre spate o jumătate de metru, înainte ca eu să intervin pe frână”.

Rămânerea în D la semafor și menținerea pedalei de frână apăsate

Un alt obicei, adesea preluat de mulți șoferi din comoditate, este menținerea mașinii în Drive la opriri prelungite, sprijinindu-se pe frână permanent. Deși pare o soluție rapidă, aceasta nu reprezintă cea mai sigură opțiune. Instructorul clarifică: „Dacă oprirea durează câteva secunde, se poate. Dar la semafoare lungi, este indicat să treci în N. Cutia rămâne tensionată când o ții în D, chiar dacă frânezi. Un cursant obișnuia să rămână în D la fiecare oprire. La un semafor aglomerat, după aproape un minut de stat cu piciorul pe frână, a ezitat la plecare, eliberând frâna prea repede și făcând mașina să înainteze cu un mic salt”.

Folosirea accelerației în manevre lente și parcări

Mașinile automate sunt concepute pentru a avansa lent fără accelerație. Totuși, unii șoferi simt nevoia să „ajute” mașina în parcări, de obicei fără a realiza cât de sensibilă poate fi accelerația la viteze mici.

„Accelerația în parcări este cel mai inutil risc posibil. Având în vedere modul în care transmisia automată gestionează viteza redusă, șoferii trebuie să știe că frâna este singura pedală necesară în manevrele de precizie. Orice atingere suplimentară a accelerației poate transforma un avans de câțiva centimetri într-o săritură neașteptată”.

Instructorul a dat exemplul unui șofer care se pregătea să parcheze lateral: „A simțit că mașina se mișcă prea încet și a apăsat ușor accelerația. Rezultatul: roata a urcat pe bordură, iar manevra a trebuit reluată. Din fericire, fără avarii”.

Oprirea mașinii fără trecerea în P

Trecerea în P este ultimul pas al procesului corect de oprire. Cu toate acestea, mulți șoferi începători ignoră acest detaliu, din grabă, din necunoaștere sau din neatenție: „Treapta P blochează mecanic transmisia și asigură imobilizarea mașinii”, a explicat instructorul.

Oprirea motorului în altă treaptă nu este doar incorectă, ci și periculoasă, deoarece mașina poate rămâne instabilă: „Ordinea corectă este simplă: oprire completă, trecere în P, frâna de mână, apoi oprirea motorului. De exemplu, un cursant a oprit motorul cu levierul în N. Mașina a început să ruleze lent în față. Incidentul a fost un exemplu clar că treapta P nu trebuie ignorată”.