Unde se găsea se apela la coji de nucă de cocos și zăpadă. Chinezii, de ştiau să facă hârtie încă înainte de Hristos. Dacă la început nu s-au gândit să o valorifice la toaletă, prin secolul VI, le-a venit această idee salvatoare. Un învăţat al vremii spunea într-o lucrare că alege hârtiile care vor merge la toaletă, în funcţie de ceea ce era scris pe ele, textele importante fiind scutite de această soartă.

Prin secolul XIV, chinezii produceau deja hârtie, apoi bucăţi de ţesătură moale, special pentru toaletă.

În alte părţi ale lumii, apucăturile chinezilor erau socotite neigienice, oamenii preferând metoda cu apă şi săpun.

Genialul american

Americanul Joseph Gayetty a produs în 1857 produs modern, care nu era făcut chiar din hârtie, ci din ingrediente vegetale, îmbibate cu extract de aloe vera.

Foiţele respective se vindeau ca medicament, căci Gayetty le considera capabile să prevină hemoroizii. Aşa de mândru era de descoperirea lui, încât şi-a trecut şi numele pe hârtia igienică.

Deşi produsul s-a găsit până prin anii 1920, el n-a avut mare succes fiindcă oamenii nu înţelegeau de ce ar trebui să plătească pentru hartia igienică din moment ce ar putea folosi ziare sau cărţi pe care oricum dădeau bani.

Mai mult, le era ruşine să ceară hârtie igienică la magazin sau farmacie, căci pe atunci mersul la toaletă era o rușine.

Prin anii 1970 produsul despre care nimeni nu vorbea a devenit indispensabil pentru americani. Când un prezentator TV a glumit că va fi criză de hârtie igienică, oamenii au dat fuga la magazine să-şi facă stocuri serioase, așa că a dispărut din magazine.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric