Feltri pleacă de la surpinzătorul tiltlu din La Repubblica: „Italia, câtă grabă”, și scrie: „După două luni de detenţie, pe care niciodată de când trăiesc n-am mai petrecut-o, mi se pare normal ca deţinuţilor să li se fi urât, nu atât pentru că au fost baricadaţi între cei patru pereţi ai locuinţei, cât pentru că n-au putut munci sa-ţi câştige pâinea cea de toate zilele, care începe şi ea să dispară. Aici, în Nord în special, lumea e nerăbdătoare să munceascăNu e vorba de a merge pe străzi  de a cânta la mandolină, ci de a se întoarce în fabrici chiar cu toate obligaţiile de protecţie care să evite contagierea”.

Nordul e bun, Sudul e rău

Printre altele, în diferite ţări atinse de flagel de virusul ucigaş s-a reînceput sau e pe cale să reînceapă producţia sub presiunea necesităţii. Nu se înţelege pentru care motiv compatrioţii trebuie să fie acuzaţi că dictează regulile, adică nerăbdarea de a începe să meargă la fabrică, şantier sau birou. Acestea sunt poveşti murdare ale analizelor sociologice, în timp ce realitatea este că un popor muncitor şi generos cum e acela din Nord doreşte doar să-şi reia propriile activităţi şi să-şi contiue propria existenţă de persoane decente, nu de pierdevară.

Mentalitatea curentă, mai ales în Sud, este cunoscută: Sudul este o zonă fascinantă şi plină de umanitate, faţă de Zona Padană şi prealpină populată de bărbaţi şi femei care au în cap doar banii, nepăsându-le de restul lumii. Dumnezeul lor sunt profitul şi cifra de afaceri. Chestiuni comune, prejudecăţi care dezvăluie o îngrijorătoare lipsă de informaţii exacte dar şi de cultură autentică. „Duşmanii” noştri însă nu trebuie să exagereze fiindcă mai devreme sau mai târziu spiritul lui Umberto Bossi va putea reveni (e vorba de teoria şi încercarea politicianului privind desprinderea prin secesiune Nordului de Sudul Italiei)”, scrie jurnalistul.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE