Vă scriu din Suceava, Cetatea de Scaun, locul binecuvântat unde am ajuns după primele 10 zile ale Pelerinajului. În aceste zile am întâlnit fel și fel de oameni, pentru care îi mulțumesc bunului Dumnezeu... pentru că așa cum v-am spus în mesajul meu de săptămâna trecută, scopul meu pentru acest pelerinaj este să întâlnesc cât mai mulți oameni și să ascult.

Să le ascult durerile, necazurile și suferințele. Ascultându-le, să le simt ca și pe ale mele, să le împărtășesc cu ei - pentru că doar așa, împărtășindu-ne necazurile unii altora putem ajunge să ne împărtășim și bucuriile. Căutând doar bucuriile nu ajungem bine! Asta este singura cale!

Am întâlnit în aceste 10 zile oameni care m-au atins în adâncul sufletului, oameni care mi-au vorbit doar cu privirea, oameni cu care am comunicat doar din gesturi și oameni care mi-au povestit viața lor în doar câteva minute. Fiecare a dorit să îmi lase ceva, o lecție, o încurajare, un zâmbet sau o lacrimă. Le-am primit pe toate cu recunoștință, mulțumind lui Dumnezeu. Le-am așezat cu mare grijă acolo unde nu le voi uita niciodată.

Am întâlnit o doamnă care tocmai și-a pierdut soțul, în urmă cu doar câteva săptămâni. Plângea ca un copilaș, durerea despărțirii era atât de reală că puteai să o atingi cu mâna. Crudă, sângerândă, nu există cuvânt pe lumea asta care să poate să aline o asemenea durere. De aceea e mai bine să nu spui nimic. E de ajuns că ești acolo.

Profesorul meu de psihologie de la New York, Dr Rossi, ne spunea că atunci când unul dintre soți pleacă la cele veșnice, în lumea de dincolo de zare, șocul despărțirii este resimțit în mod fizic de soțul rămas singur precum o amputare, ca și cum i s-ar fi tăiat o mână sau un picior. La fel și în cazul divorțului, însă aici mai există o șansă. Să reatașăm mâna sau piciorul tăiat. Vă rog din suflet, dacă mai există doar o mica șansă, să profitați de ea! Doamna de care vă vorbesc ar da orice să îl aibă din nou pe soțul ei alături de ea! Orice!

Tot Dr Rossi ne povestea despre un cuplu, căsătoriți de peste 50 de ani, care veneau câteodată la el la cabinet. O întreabă profesorul într-o zi pe doamnă: "În ziua de astăzi nu mai poți fi sigur de nimic. Știți cu certitudine că soțul Dvs vă iubește?" Nu termină bine întrebarea că doamna exclamă hotărât: "Da! Bineînțeles!". Omul, surprins de rapiditatea cu care doamna a reacționat, o chestionează mai departe: "Dar de unde știți? Cum de sunteți așa de sigură?"

Femeia, încărcată de zile și de amintiri, îl privește cu liniștea unui om blajin trecut prin viață - pentru care viața nu mai are secrete - și îi spune cu calm: "Știți, noi ne trezim în fiecare dimineață la ora 7. Fără excepție, ceasul deșteptător sună în dormitor în fiecare zi la ora 7. Nu știu cum, însă soțul meu se trezește în fiecare dimineață la șapte fără un sfert. Se ridică din pat, vine tiptil-tiptil lângă mine și îmi ia pantofiorii de casă care mă așteaptă lângă pat. Îi duce și îi pune pe calorifer preț de 5 minute și apoi îi reașează lângă pat. Vine, se urcă din nou în pat și așteptă să mă trezesc și să îmi vâr picioarele în pantofiori calzi atunci când mă voi da jos din pat. Face acest lucru, fără excepție de 50 de ani. Da, Dle Doctor, știu fără îndoială că soțul meu mă iubește!"

Sper că acel cuplu este bine sănătos și în ziua de astăzi. Sper că nu au trebuit să simtă durerea doamnei care plângea ca un copilaș după soțul ei. Unde să își mai vâre ea piciorul în pantofii de casă dacă piciorul ei lipsește? Numai Dumnezeu știe prin ce a trecut și prin ce trece. Orice ar face săraca, nu mai poate să îl aducă înapoi!

Voi însă cei divorțați, puteți! Aveți această șansă pe care acea femeie ar da orice să o aibă, însă nu o are! Avem resurse înlăuntrul nostru să trecem peste orice rană, peste orice amintire, peste orice durere! Vă promit acest lucru! Avem! Doar să întindem mâna în suflet și să luăm!

Tu cel care citești aceste rânduri, du-te înapoi la ea! Du-te înapoi la copilașii tăi! Nu trebuie să îi spui nimic! De cele mai multe ori cuvintele sunt de prisos. Poate nici nu are nevoie de cuvinte. Ia doar pantofiorii în fiecare dimineață și așează-i pe calorifer și apoi așează-i din nou lângă pat. Asta să fie crucea ta... și de acolo înainte Dumnezeu te va ajuta, nici nu știi tu cum! Amin.