Doi polițiști au fost interceptați atunci când discutau despre anchetarea unui afacerist

Detalii inedite apar în dosarul chestorului Liviu Tăut (54 de ani), fost inspector șef adjunct al Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Satu Mare. Acesta a fost trimis în judecată de DNA pentru cinci infracțiuni de luare de mită. În același caz au mai fost inculpați: Ioan Șaitoș - ofițer în cadrul Serviciului de Investigare a Criminalității Economice și afaceristul Csongor Tarr. Procurorii DNA acuză că Tăut l-ar fi protejat pe Tarr, cercetat în mai multe dosare de evaziune fiscală, iar în schimb ar fi pretins mai multe bunuri și beneficii: lucrări de reparații la casa socrilor, contravaloarea unui autoturism second-hand, plata unor consultații în Ungaria sau medicamente gratuite.

Prima notă informativă

Totul începe în 5 mai 2012, atunci când SRI - UM 0573 Satu Mare a înaintat o notă informativă, spre analiză, către IPJ Satu Mare, Grupul de Lucru Operațional (GLO) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Era vorba de suspiciuni de evaziune fiscală la firmele afaceristului Tarr și ale tatălui acestuia, Vasile Tarr, prejudiciul estimat fiind de 2 milioane de lei. Informarea a fost repartizată unui ofițer de poliție, care a clasat cazul, pe 28 decembrie 2012. Motivul: o parte din aspectele sesizate erau confirmate deja și făceau obiectul unei anchete la Parchetul Judecătoriei Satu Mare. În cazul altor informații, însă, acestea nu au fost valorificate, în vederea constituirii unui dosar penal, „rămânând practic neutilizate și în prezent”.

Pe 28 mai 2014, SRI a trimis o nouă sesizare, către GLO, privind afacerile făcute de una din firmele administrate de Vasile Tarr. Informarea a ajuns la ofițerul Șaitoș, care nu a dat nicio soluție. „Nu pot să explic de ce nu am dat nicio soluție în lucrare, soluțiile fiind sesizarea din oficiu sau clasarea informării”, a ridicat din umeri Șaitoș, la DNA. Procurorii arată că Tăut participa la ședințele GLO – constituit din reprezentanţii instituţiilor implicate în combaterea evaziunii fiscale: procurori, IPJ, SRI, SIPI, DGA, DGFP, Garda Financiară și Direcţia de Accize şi Operaţiuni Vamale. Generalul colabora și cu serviciile de informații în vederea instrumentării unor cauze de acest gen, astfel că acesta era familiarizat cu procedeele şi tacticile de urmărire penală, interceptările telefonice, supravegherea operativă (filaj) etc. Tăut mai miza pe faptul că rezoluțiile date de polițiști, de clasare a dosarului, erau confirmate de procurorii locali, deoarece volumul de muncă de la parchetele din Satu Mare era unul uriaș.

În cazul lui Șaitoș, acesta a fost delegat să desfășoare activități de urmărire penală legat de un dosar privind o firmă apropiată lui Tarr și a dat o soluție de clasare. În schimb el ar fi primit materiale de construcții în valoare de 5.883 de lei. Niciunul dintre cei trei acuzați nu a recunoscut acuzațiile DNA.

„Și să scăpăm odată!”

Într-o discuție interceptată ambiental, Tăut discuta cu Tarr despre cum au pornit dosarele acestuia și-i spune că totul se va rezolva, deorece are autoritate asupra subordonaților: „lasă că va clarifica”, „putem s-o și mai lungim, dar eu zic și să scăpăm odată de…”.

Tarr: Deci, clar, că ei au crezut că nu știu ce fac eu! Nu știu de unde suflă vântul?!

Tăut: De la Crișan (n.n. se referă la Crișan Mircea, șef serviciu Inspecția Fiscală din cadrul AJFP Satu Mare).

Tarr: Hâmm?

Tăut: Crișan.

Tarr: Da? Sau…

Tăut: Crișan, clar! Crișan, clar….. Crișan o făcut notă pentru SRI și SRI-ul o informat.

Tarr: Sau?

Tăut: Nici un sau! Crișan! Și SRI-ul o informat Parchetul la București?

Tarr: Îhî. Sau, m-am gândit încă că au fost verificate toate farmaciile. Crișan… se știe că o dat…

„Mă simt atât de deschis și atât de sincer”

Într-o altă interceptare, Tăut l-a sunat pe Tarr să-l ajute cu bani să cumpere o mașină, „de doi lei, pe rol de bicicletă”. Tarr a cheltuit aproape 1.000 de euro.

Tăut: Nu pot! Să mă duc acuma să cheltui 100 de milioane și io-s pe card cu minus. Înțelegi?

Tarr: Îhî.

Tăut: No, și mă sună ieri, zice: „mai vrei mașina?”. Zic, da, dar… Un „Ford K ”! Și îmi dă bonus… La 300 și ceva de euro, adusă acasă îi 600 și ceva, cu înmatriculatul, poate 1.000 de euro. Înțelegi? Dacă poți și dacă… Dar te rog să… să nu interpretezi.

Tarr: Rezolvăm.

Tăut: Să nu crezi…! Dar….

Tarr: Deci, eu mă simt atât de deschis și atât de sincer spre tine, ăăă și deschis…